say what?...

Game Over

2010-04-06T01:11:00.005+03:00

De ce ai vrut sa complici lucrurile?

Sunt de acord cu tine ca trebuia sa facem ceva, oricum, nu mai puteam stagna. Ma intreb de ce ai hotarat sa actionezi in modul asta. M-am intrebat. Nu ma voi mai intreba. Nu trebuie sa ma respingi sau sa fii crud cu mine ca sa ma faci sa te vreu mai mult. Atata lucru nu stii despre mine?

In urma cu 2 ani si 7 luni am iesit impreuna pe plaja unde mi-ai explicat de ce ar trebui sa-ti mai dau o sansa. Nu am crezut prezentarea ta... dar m-ai rugat sa-ti mai dau o sansa.

Exista 2 Tu in perspectiva mea. Exista Tu care in timpul acestei sanse mi-ai demonstrat ca am ales corect. Exista Tu cel inainte de noua sansa care m-a urmarit in permanenta si m-a tinut sa nu am incredere in tine, sa nu-ti spun ce gandesc cu adevarat din teama ca ma vei rani din nou. Am considerat ca cel mai bine si cel mai simplu este sa lasam lucrurile sa curga. Am incercat sa schimb directia lucrurilor, dar nu ai fost de acord. Acum ai simtit tu ca e cazul sa schimbi cursul lucrurilor. Ai facut-o cu stil. Esti foarte bun. Esti chiar genial. Cu toate ca am vazut cum invarti lucrurile dupa voia ta, tot m-ai uimit la maximum, m-ai surprins tot mai tare cand ma asteptam mai putin. O strategie cu o tactica geniala. Regulile jocului le-ai schimbat pe teren astfel incat sa ramai tu cel care detine controlul indiferent de felul in care am jucat eu. Stiam ca nu era nevoie/vorba de control.
Cei doi Tu s-au contopit.

Ma privesc in ochi pe mine de acum 4 ani si-mi zambesc ca acea eu nu m-a parasit in preajma ta. Mereu a fost acolo sa ridice semne de exclamare. Mereu prezenta.
Ma privesc pe mine de acum in ochi... vad dezamagire; incepusem tot mai tare sa cred in tine. Semnele de exclamare faceau Dansul "Pa"... daca voiai sa ajungi intr-un anumit punct, probabil te-ai grabit.
Ma privesc pe mine de acum 4 ani in ochi. Am renuntat la tine o data.
Ma privesc pe mine de acum in ochi; umezi; zambet trist dar increzator: pot sa mai renunt la tine o data.

Inteleg ce faci, dar nu vreau sa merg mai departe in aceste conditii.
Tu intelegi ce fac eu?

Fiecare intalnire a noastra a fost plina cu farmec, mister si pasiune...

Un soare cu 22 de raze pentru noi.

Culori

2010-03-26T20:34:00.007+02:00

Baiatul care iese din casa pe fereastra.
Suna precum cascade in linistea naturii, iar timpul oprit se oduleaza dupa a sa tonalitate in culori complementare; imbratisate dau nastere peisajului pastelat.
Ramai... cateva bucle pe fereastra.

Open

2010-03-25T02:13:00.005+02:00

"Scufita Neagra merge prin desert si loveste cu lantul peste dinti pinguini."
"Scufita Neagra ii indeasa lupului pe gat cozonac."

Nu mai am ceai in cana. Dar mai am plicuri de ceai sa-mi fac.
A iesit un om din viata mea. De aceasta data definitiv. Dar a intrat alt om in viata mea. De fapt, alti oameni au pasit pragul vietii mele, sufletului meu. Iar cel care mergea prin curtea mea de a plecat fara sa incuie poarta, nu mai are cheia.
Cheia este pe masa din curte.
Acum celebram bucuria minunii Soarelui, fara gard.

"As intelege sa te miri daca ti-ar fi spus sa iei mai putin ca nimic - zise Palarierul- dar mai mult ca nimic e foarte usor sa iei, nu?"
"Tu bucura-te cu intelesul, ca vorbele se descurca singure."

Omul

2010-03-03T18:56:00.003+02:00

The Block-Man Theory

2010-03-03T15:20:00.017+02:00

O teorie interesanta, aplicabila, cu randament de proportii.

In ce consta?
Ca Om-Bloc functionezi oarecum precum o celula cu membrana semipermeabila. Iti mai amintesti lectia de la biologie? :)

Cum functioneaza?
Membrana semipermeabila permite doar difuzia moleculelor de apa spre solutia mai concentrata, nu insa si pe cea a materiilor dizolvate din solutia mai concentrata spre solutia cu concentratie mai scazuta.

Altfel spus:

Caracteristica:
Omul-Bloc ofera tot ce are, dar nu primeste "materii dizolvate".

Caracteristica:
Omul-Bloc filtreaza totul astfel incat sa patrunda doar lucrurile bune, la restul ramanand imun; impermeabil.

Caracteristica:
Omul-Bloc nu poate fi vulnerabil din constructie.

Caracteristica:
Omul-Bloc rade cat mai mult din timpul in care este treaz, uneori si in somn.

Caracteristica:
Diferite stari de agregare: solida, lichida, gazoasa;
Consecinta:
Cand simti ca te topesti, chiar daca nu ai pe moment puterea de a te aduna la loc, nu-i bai :D. Exista optiunea de a ramane invizibil... si lichid. Nu te vede nimeni, in aceasta stare nu are cum sa ti se intample ceva. Dupa ce gasesti resursele necesare, te solidifici.
Concluzie:
In tot acest timp esti tot tu, Omul-Bloc.

Caracteristica:
Omul-Bloc trece peste orice; este in permanenta constient de acest lucru si este rational.

“And the sun and the moon sometimes argue over who will tuck me in at night. If you think I am having more fun than anyone on this planet, you are absolutely correct.” ~Hafiz

still...

2010-02-22T16:39:00.004+02:00

I believe

2010-02-22T15:45:00.007+02:00

deseori tot ceea ce simt ma face sa-mi doresc sa scriu, sa transpun intr-un mod, sa las o amprenta, o amintire a ceea ce ma constituie in acel prezent.
deseori tot ceea ce simt ma face incapabila sa transpun in litere... aceasta simtire e prea complexa, profunda... cum poti exprima un sentiment?
unui sentiment (1 ca cifra), ii poti pune un nume totusi... problema mea este ca sunt mai multe senzatii care constituie o stare generala, modul in care ma simt.
so, sa o iau invers? in loc sa pornesc de la starea finala "y" compusa din "x" sentimente, sa descompun pe sentimentul "x1", "x2",..."xn"? sa dau un nume fiecaruia si asa pot ajunge la cel final, grandios. The master :)
so,
entuziasm
teama
necunoscut
magie... (magie... cred ca in acest cuvant se concentreaza de fapt toti "x"-ii )
placere
satisfactie
tris... nu... nostalg... nu... aaaahh... ?...
credinta (I believe)
perspective
frumos
vise... :).....

implinire

siguranta ca decizia mea este buna pentru mine. "cea mai buna decizie pe care ai luat-o pana acum, Mirona! :) ". nici chiar, dar se afla in top 3. sau 2. si spun asta inainte de a se materializa concret in fapte. :) o fi bine? ma astept (stiu)... imi va fi mai bine. stiu ca din punctul, pozitia, situatia in care ma aflu acum, ceea ce am devenit, nu ma pot indrepta decat spre MAI bine/bun/satisfacator/placut/frumos.

incredere
da :) incredere.

Nu mai astept cu nerabdare momentul. Se va intampla. Se intampla.
Doar am incredere acum. Incredere in mine.

Al meu clar

2010-02-09T10:23:00.012+02:00

O lunga perioada in care nu se intampla nimic; nimic nou, nimic satisfacator, nimic care sa ma faca sa tresar, nimic care sa ma faca sa am emotii, nimic care sa ma determine sa-mi doresc ceva. Un cerc vicios in care se amesteca prezentul cu trecutul si cu vidul din viitorul spre care stiu ca ma indrept - doar ca este acolo in fata mea si din comoditate.

Ajunsa la marginea formei neclare si distorsionate a vidului, ma apasa presiunea luarii unei decizii. Las vidul sa se incolaceasca in jurul meu, imobilizandu-ma, sufocandu-ma, sperand doar ca in acest giulgiu stiut - al meu - totusi se va ivi ceva, neasteptat, surprinzator...? Sau aleg sa-mi redirectionez pasii spre un loc necunoscut, neclar, scaldat in ceata diminetii, in care pot zari vag unduirea contururilor ce-l alcatuiesc.

Apa sau valul? :) Stim raspunsul!

Ma rasucesc pe calcaie si plec!
Lumina calda, ceata, forme nedeslusite, roua si zambet.
Al meu clar zambet.

throwing my hands up in the air

2010-02-01T16:13:00.004+02:00

you got

the love

I need

to see

me

through...

Sweet disposition

2009-11-09T17:09:00.004+02:00

:)...

Enjoy, baby!

Cat timp simti ca e right, e right...

Enjoy

Sweet disposition
Never too soon
Oh reckless abandon,
Like no one's watching you

A moment, a love
A dream, a laugh
A kiss, a cry
Our rights, our wrongs
A moment, a love
A dream, a laugh
A moment, a love
A dream, a laugh

Just stay there
Cause I'll be comin' over
While our bloods still young
It's so young, it runs
Won't stop til it's over
Won't stop to surrender

...si acum?

2009-10-28T15:17:00.013+02:00

ok, sa zicem ca sunt nefericita in esesnta in prezent. Asta nu inseamna ca trebuie sa`mi vars frustrarile pe ceilalti... cu atat mai mult asupra persoanelor pe care le iubesc... sau persoanelor de la care mi se trage nefericirea deoarece nu ei imi conditioneaza fericirea. Aceasta "fericire" e independenta de ceilalti; este dependenta de mine; eu nu sunt dependenta de ea; eu imi propun in ce masura sa fiu fericita. Asa ca... trebuie sa decid in ce masura sa fiu fericita si ce factori mi`ar periclita acel prag de start al fericirii pe care mi`l stabilesc.

Iau deciziile pe care trebuie sa le iau sau iau deciziile in functie de ceea ce simt?
Daca procedez dupa o gandire pe termen lung... ar trebui sa decid ceea ce trebuie. Dar acest trebuie este sustinut si indus de mentalitatea de turma... Trebuie pentru ca asa se cade sau trebuie pentru ca ceilalti nu inteleg... numai argumente sustinute de nimic concret.
Am o singura viata si am convenit cu mine ca deciziile pe care le iau sa fie in functie de ceea ce simt si de ceea ce`mi doresc. Asa ca renunt la acest trebuie. Pot trai liber, fara regrete si frustrari doar daca fac ceea ce simt, dar intr`un mod rational si matur. Problema insa este ca nu stiu nici ce trebuie, nici ce simt ca sa`mi pot da seama ce`mi doresc, ce vreau sa fac. Stiu doar ca... vreau sa fac ceava ca sa nu mai fiu in aceasta situatie care`mi da o stare de neimplinire. Nu`mi dau seama exact de la ce a pornit toata nedumerirea si nevoia de a decide ceva in aceasta privinta; in privinta ta, suflet drag.

Singura solutie, momentan, care`mi vine in minte este sa las sa vina totul de la sine si sa nu fac niciun demers. Lucrurile tind sa fie simple si sa se rezolve de la sine. Am incredere in intuitia mea, mi s`a demonstrat intotdeauna ca este reala, corecta. Intuitia este putin in contradictie cu ea insasi deoarece sunt caracteristici care ma satisfac si ma fac sa ma simt bine (ceea ce era si pana acum, chiar mai intens acum, deoarece te cunosc mai bine); dar in acelasi timp simt ca ceva este in neregula: ca ma minti sau ca imi ascunzi ceva sau ca intr`o anumita masura te folosesti de mine. Nu`mi dau seama de ce ai face asta... dar comportamentul oamenilor este dincolo de intelegerea rationala si fondata clar. Nu vreau sa cred aceste lucruri despre tine... dar din moment ce le simt, nu le pot ignora... ele exista... si asta ma intristeaza.

Te voi lasa sa pasti. De la sine prin comportamentul tau ma voi lamuri si situatia se va dizolva. Oricum simt ca in continuare va fi o calatorie minunata... si totusi simt ca acesta este doar un inceput. Asa ca... to be continued.

xox

2009-10-27T15:07:00.005+02:00

Am crescut :)
Ascult la radio o melodie care acum un an ma facea sa ma gandesc la anumite lucruri nu tocmai constructive... iar acum zambesc cu drag, privind amintirea in ochii tristi de atunci. Realitatea cu care ma confrunt poate e mai delicata si mai dificila decat ce mi se intampla acum un an :) Dar imi place cum o modelez constructiv; cum imi canalizez energia doar pe lucrurile cu adevarat importante pentru mine. Sa spunem ca nu toate merg struna, dar nu mai e niciodata panica si oricum lucrurile merg asa cum imi proun pentru ca tot ce tine de viata mea este in functie de mine, de deciziile pe care le iau, modul prin care le transpun in fapte si masura in care imi propun sa fiu fericita... echilibrata.
Am spus acum un an ca invat si ca nu ma voi mai lasa niciodata sa simt ce am simtit. Nu era firesc... nici omenesc... decat prin caracterul sentimentului uman. Dar nu omenesc.
Din nou zambesc gandindu`ma la trecut. Am invatat ca asa voi zambi intotdeauna la acest gand, deoarece sunt intr`o tranzitie constructiva permanenta.
xox

suflet drag

2009-09-23T17:46:00.014+03:00

As vrea sa descriu cat de frumoasa este iubirea dintre 2 suflete. 2 suflete fragile care se completeaza si devin un intreg puternic. 2 suflete autentice si frumoase, atat de diferite, dar atat de asemanatoare ca si concept si baza de valori. 2 suflete care vor sa fie in permanenta in compania celuilalt suflet. Un suflet mov si un suflet verde. Cateodata in dungi, alta data in bulinute sau patratele sau triunghiuri, dar intotdeauna in complementaritate cu celalalt pentru ca potrivirea este perfecta indiferent de forma sau culoare, de stare sau dorinta.

Vibratia este foarte puternica, se simt unul pe celalalt incontestabil si se iubesc si se doresc a fi imbratisati... ceea ce se realizeaza prin trup... contactul constant care exista psihic si spiritual se transpune fizic in senzorial;
Am mers impreuna pe pasuni cu pietre colorate intr-un verde crud fluorescent de un muschi ciudat, dar viu; prinsi intr-o poenita de ceata... am coborat muntele si ne-am motivat reciproc sa avem incredere in propriile suflete minunate pe care le avem... sufletul mandru de sufletul mandru la randul sau de celalalt suflet mandru, au pierdut contactul cu realitatea in lumina apusului portocalie ce batea in marul din curte, de undeva de dupa munti... intr-un act de afectiune si simtire vibranta in care sensul aerului (acela de a te mentine in viata) era inutil, fara sens; magnetism intens intr-o contopire spirituala sustinuta usor de simtul tactil... mangaiere usoara a carcasei...

Intr-o liniste si imagine de inceput de lume, stau 2 suflete printre nori si ceata pe pasunea muntelui frumos. Timpul a stat... segment in favoarea noastra.

Acum stiu.

2009-05-12T19:07:00.007+03:00

Fiind autentica am vazut ca se transpune subliminal aceeasi stare de confort si autenticitate si in comportamentul celuilalt. Asta inseamna ca fiind autentic detii controlul. Controlul de sine, deoarece nu e nimic de ascuns, de trisat de jucat, de demonstrat; esti tu si puterea iti apartine. Fiind autentic, liber, independent nu se mai nasc frustrari si de aici nu mai rezulta dorinta de a demonstra ceva celorlalti. Daca tu te cunosti si esti fericit cu tine, doar tie iti mai poti demonstra lucruri, eventual atunci cand vrei sa`ti depasesti limitele. E un lucru sanatos si minunat.
M`am entuziasmat!

M`am entuziasmat pentru ca am descoperit persoane fara frustrari, persoane deschise si libere si frumoase, persoane dragi mie. Simt cum crestem, ca o planta, impreuna. Nu mai sunt dependenta de anumite persoane pentru a fi fericita sau pentru a ma simti iubita. Lucrurile sunt mult mai simple. Nevoile mele sunt individuale si tin numai de persoana mea, ma simt bine si ma iubesc, se simt si ceilalti bine cu mine si ma iubesc. In acest fel ii scutesc si pe ceilalti de a fi atenti la nevoile mele si de a se simti oarecum nevoiti sa le satisfaca sau oarecum vinovati daca nu. Atrag prin ceea ce sunt, persoane asemanatoare mie. Pentru ca e nevoie de persoane care sa inteleaga toata deschiderea asta, acest vast orizont pe care il percep din multe unghiuri. Fara sa inlocuiesc realitatea cu propria realitate pentru a demonstra ceva, pentru a fi in defensiva sau ca sa am o parere mai buna despre mine sau sa fiu in avantaj intr`o situatie care in realitate e intr`un anumit fel, avantajul fiind imaginar (banuiesc ca astea sunt motivele pentru care unii oameni fac acest lucru).

Acum stiu.

Da, sunt indragostita de tine :). Intr`un alt fel de mod. Ti`am tot spus ca nimeni nu apartine nimanui. Mi`ar placea sa fim liberi si deschisi si sinceri, petrecand timp impreuna asa cum facem, cladind ceva deosebit. Nu vreau sa`ti rapesc libertatea, cerandu`ti tot felul de lucruri, iar tu mintindu`ma ca e ca mine, ca sa`mi satisfaci mie nevoia de posesivitate, tu oricum facand ceea ce vrei sa faci! E aberant! Beibi, esti liber, dragul meu :) Ne putem contopi spiritele libere creand o libertate comuna, fara frustrari, minciuni, posesivitate, gelozie, etc... o libertate LIBERA, folosita cu cap, si cat timp ne face placere sa fim unul cu celalalt, cat timp ne simtim bine impreuna, cat timp vom adora sa ne facem sa zambim reciproc, vom imparti timpul in favoarea noastra. Intelegi? :)

Esti genial oricum!


We can fight our desires
Oooh but when we start making fires
We get ever so hot
Oooh whether we like it or not
They say we can love who we trust
Oooh but what is love without lust?
Two hearts with accurate devotions
Oooh but what are feelings without emotions?

I'm going in for the kill
I'm doing it for a thrill
I'm hoping you'll understand
And not let go of my hand

I hang my hopes out on the line
Oooh will they be ready for you in time
If you leave them out too long
Oooh they'll be withered by the sun
Full stops and exclamation marks
Oooh my words stumble before I start
How far can you send emotions?
Oooh can this bridge cross the ocean?

Let's go to wars to make peace
Let's be cold to creat heatI hope in darkness we can see
And you're not blinded by the light from me

LA ROUX - In For The Kill

oare?

2009-04-16T23:18:00.005+03:00

din nou spun... "parca mereu ajung de unde am plecat, doar cu mai multa experienta, mai multe sau mai putine vise, un prieten in plus sau in minus, cu inima franta si reparata sau din nou indragostita". Suntem indragostiti? ca oameni. Sau e doar necesitatea de a crede ca suntem indragostiti din nevoia de afectiune sau din dorinta de companie sau de control sau pur si simplu sa avem cu cine sa ne impartim timpul pe care`l pierdem aiurea sau nu.

Sunt indragostita de viatza. Ii stiu si partile bune, felul in care ma face fericita prin lucruri marunte, intamplari banale sau nu. Modul in care ma lasa sa o descopar si lucrurile minunate pe care le descopar. Ii stiu si partile rele, felul in care ma dezamagesc coincidentele sau oamenii sau nereusita proprie. Alegerile mele imi controleaza viatza in cea mai mare masura - imi place sa cred. Cu toate astea, iubesc viatza, o cunosc - probabil in mica masura - dar o iubesc.

Te stiu cum poti sa fii rautacios, incapatanat, cum ai nevoia de a controla, momentele de introvertire, de nonsalanta, de indiferentza... Te stiu cum esti bun, cum ma faci sa rad pur si simplu sau sa rad atunci cand sunt trista, cum iti dai interesul, cum imi porti de grija, cum iti dai interesul sa`mi faci pe plac sau sa ma simt eu bine, cum imi povestesti visele si dorintele tale, cum imparti cu mine ceea ce`ti place, ce vezi, ce auzi, ce te surprinde... cum ma surprinzi si tu pe mine aproape in mod constant prin detaliu sau in general. Ador sa te fac sa zambesti.
Precum e si viatza... de aici ar rezulta ca sunt indragostita de tine. Din nou. Dar in alt mod. Alte circumstantze. Alte abordari. Oarecum alti oameni.

"Valul sau apa?" Valul!

Mi`e teama de necunoscut, am nevoie de sigurantza, ador necunoscutul si ma plictiseste sigurantza. Risc. Nu e nimic de pierdut. Cat inca putem sa ne recuperam, sa suferim, sa ne bucuram, acum traim.

Confuzie? Sau mi`e teama sa recunosc ceea ce e scris negru pe alb si constientizez, din cauza ca mi`am promis ca nu ma voi mai lasa sa ma indragostesc de tine vreodata? Fac demersuri micutze, in mare lasand totul sa vina de la sine... Faci demersuri... micutze.

In final... E minunat sa fii indragostit atunci cand aratzi cu stil ca esti indragostit.
Oare chiar iti arat ca sunt indragostita de tine?

new

2008-09-09T01:52:00.003+03:00

mereu ai fost unde am fost si eu. niciodata nu am stiut de tine. m`ai descoperit... m`ai luat de mana... si usor, usor... acum ca te stiu, ca te am, sa ai grija de mine :) de noi. eu sunt prea speriata.

Zambeste`mi

2008-03-30T07:03:00.008+03:00

:) parca mereu ajung de unde am plecat. Cu ceva mai multa experienta... ceva mai multe "vise" implinite si mult mai multe VISE noi. Absolut totul e circular. Multe activitati si lucruri si chestii relative sunt legate de forma circulara. Merg. Termin o tigara, aprind alta. Perfectiunea e vazuta prin prisma unei sfere. Oricum, ceva rotund. Iubirea - Androginul, sfera, cerc, verigheta. Pana si Pamantul e rotund. Ziua - Noapte. Stelele... Carbon, noi, praf de stele, noi. Atomi, energie, noi. Rotund.

Zambet - jumatate de cerc. Cealalta jumatate e a ta. Zambetul tau. E real doar atunci cand formeaza cercul? Atata agitatzie pe mare, valuri, pasari, vant... Iar jumatatea mea de zambet e trista. Ultima ninsoare. Acum e. O sa vina vara cu soare, energie, sfera. Am obosit si m`am plictisit. "Intind mana" "unde esti?" "jumatatea mea" etc. Cutie cu porcarii. De ce anume este nevoie ca sa te simti aproape pe deplin intregit si ... "fericit"?

Apa limpede tulburie e treapta pe care urc; Zapada topita. Zambeste`mi! Ma ud, urc, zambesc, te gasesc. :) In final ne luam de mana, zambim, libertate... si restul e istorie si roua pe iarba verde si proaspata in zori.

Wish you were here

Prea relativ pentru un titlu :)

2008-03-25T01:19:00.010+02:00

Am gasit o cutie cu porcarii... Hai scormonesc prin ea ca sa treaca timpul. Acum ca a trecut timpul... il vreau inapoi. Si nu vreau sa scormonesc... Nu vreau ca ochii mei de copil inocent prin suflet, pe care m`am straduit sa`l pastrez nepatat si cat mai intreg de hotii din dumuri, sa mai vada si alte porcarii... Mai bine imi pun eu nimicurile in ea... si o inchid. Si le`o dau si altora sa`si lase tot raul acolo. Nu va fi o cutie a Pandorei. Doar o cutie neagra in care poti sa`ti lasi porcariile, sau sa le vezi, sau sa le iei... sa faci ce vrei.

Timpul e atat de relativ incat, Doamne, uneori parca`ti vine sa`ti tai o mana doar ca sa mai traiesti o anumita clipa sau s`o prelungesti. Iar alteori... scormonesti in cutia de porcarii doar ca sa treaca... Esti grabit in calatoria prin lume, dar fara sa pierzi vreun detaliu, fara sa vrei sa fii grabit, in acelasi timp incatusat de conditionare. Sunt oameni care nu traiesc asa. Care nu sunt conditionati de nimic. Oare mai e riscant in felul asta? Mai tremura vreodata sufletul in tine? hahaha!! Pe cine incerc sa pacalesc?! Normal ca e frumos! Sa fii liber si sa`i stii semnificatia ca stare, sa poti face ce`ti doresti cu adevarat. Gen... Eu vreau acum sa fiu intr`un loc in aer liber, sa fie soare si caldutz, eventual sa alerg cu tine de mana :) Nu cred ca are rost sa enumar conditiile :) Nu ma asteptam dar chiar ma distrez sa scriu despre asta. Rad :) .

Intr`o dimensiune a timpului creat de noi, la intamplare, pe taramul granitzelor, care nu cunoaste notiunea de granitza... Intinde mana, ma las in voia ta, sa tacem in dialogul trupurilor!

Mana ta

2008-03-21T00:37:00.009+02:00

De la ultimul articol am trecut prin multe faze si niveluri spirituale si psihice. In final rezultatul este acelasi cum se spune mereu si cum iti zici si singur ca sa te poti tine pe picioare: totul va fi bine si problemele se vor rezolva daca au solutie.

Copaceii primaverii infloersc, dar uneori mai ninge apoi si mugurasii cad, copacelul sufera... dar indubitabil apoi vine cu adevarat primavara. Si ireversibil vara. Ce ar insemna sa cedeze din prima si sa se ofileasca precum o mimoza, sa cada la pamant, copacelul... doar are seva si scoartza ;) Sa nu mai zic de radacini; asta face tot. Si sigur nu se rezuma stralucirea vie doar la o zi placuta de martie, cu soare si ursuleti albi pufosi de nori pe cerul albastru intens. Exista mai mult de atat. Zambetul tau. Ochii larg deschisi precum cerul, si visele tale precum ursuletii pufosi. Te oglindesti in oaza dorintelor si sperantelor tale. Intinzi mana, si de fapt, in tine gasesti tot ceea ce ai cautat, doar ca nu ti`ai dat seama ca printr`un gest atat de banal poti vedea. Pasarelele ies la iveala si canta doar pe o astfel de seninatate.

Acum tu intorci Pamantul sub pasii tai, iar banca din parc vine ea spre tine, nu mergi tu spre ea. Si ce sa fac? Te iau de mana, cu siguranta.

Multumita naturii ne`am dezbracat de haina desertaciunii. Iar hotararea este pentru spirit ceea ce este apa pentru trup. Iar hotararea mea este sa trec peste ultima ninsoare care`mi ameninta boboceii de verde fraged.

Sa ramana mana mea ocupata tot de mana ta.

...?!

2008-02-15T07:03:00.002+02:00

O dimineatza placuta si caldutza. Briza, magnetism, chimie, zambet, cuvant, atingere usoara, foc nedeslusit, retinut in timiditate. ...nu pot sa scriu acum. ma simt in spatiu intr`un fel si pe de alta parte sufar si sunt... am uitat ce voiam sa zic. oricum... nu pot sa exprim nimic ca lumea in starea asta. sunt dezorientata cred, cu toate ca stiu exact in ce directie merg si spre ce ma indrept: spre nimic. acelasi nimic. mi se intampla destul de des sa stau destul de mult timp cu picioarele incrucisate si cu fatza in palme in fatza laptopului la rubrica "create post" a blogului. nu stiu ce se intampla. vreau sa spun atatea lucruri sub atatea forme, iar in final iese o mazgaleala de idei... imi vine grav sa fuuuug... cat mai departe, dar nu asa se rezolva problemele. iar timpul vad ca nu este nici el de partea mea. m`am plictisit. nu se intampla nimic parca niciodata. sau nimic semnificativ oricum. Idei?!

shhh... sunt inca viu...

2008-02-14T02:57:00.010+02:00

Te uiti in jur si vezi numai zambete si chipuri senine si binevoitoare. Asta este imaginea fizica, mecanica, de suprafatza. Daca te`ai opri si tu un moment din zambetul fals impietrit pe fatza ta si ai privi o secunda in jurul tau... Ai putea face fatza le ceea ce ai vedea? Imagineaza`ti... gen o dupa amiaza pe strada. Cronos se opreste in acelasi pas cu tine si te lasa sa observi. Cate inimi zdrobite de iubire vezi? Cate tradari suferite santzuiesc sufletele? Cate gauri negre de neimplinire, de dor?

Frustrare si dezamagire, durere, suferinta, dor, toate adunate in suflet si aranjate intr`un model perfect de haos in ordine. Zbuciumul nu`si are limite, dar iti impui sa zambesti. Si tu. Si poate sunt momente cand iti dai seama ca majoritatea lucrurilor sunt false si superficiale, ca si alti oameni sufera. Dar problemele tale sunt mai importante doar ca sunt ale tale. Nimic de judecat.

Poate doar piatra din rau sau macul din camp nu mint. Dar pana si primii muguri ai primaverii pot fi inselatori. Ce sa faci cand te gasesti total neputincios fatza de tine si de suferinta celorlalti, cand te gasesti singur in neant si umbra si vid. Si totul e apasator ca un tziuit constant, ascutit, care nici nu te mai face sa te cutremuri. Face parte din rutina zilnica. Face parte din mine deja. Ii vad pe ceilalti cum sunt cu adevarat. Ce e inauntru. Dar ce pot face? Parca nu mai exista solutie. Si stau si timpul trece si viatza isi urmeaza cursul care te tine atarnat intr`un fir. Tu alegi daca se rupe si cazi sau nu. Cat de adanc trebuie sa caut in ganduri si suflet ca sa pot ajunge la un echilibru cognitiv?

Nu vreau sa fug de realitate, dar parca e greu sa fii singurul care sta impotriva turmei de bizoni care fuge in sens invers si haotic. Cu siguranta toti avem momentele noastre emo` cand ne retragem singuri intr`un colt si cugetam suferind. Dar iti stergi lacrima, iti pui zambetul si iesi pe usa sa socializezi cu celelalte umbre. Nu spun ca ar trebui sa fii emo` peste tot, sau ca esti fatzarnic daca ascunzi suferinta. Ar fi dubios sa vezi oameni pe strada plangand. Multi oameni. Doar cu puterea din tine poti fii ceea ce vrei sa fii si nu ar trebui sa ascunzi ceea ce devii. Ceea ce esti. Esenta scoate`o la iveala, nu aparenta. Dar pana la urma... ce stiu eu?

Tanar si Nelinistit/Impotrivit/Neadormit

2008-02-12T04:49:00.001+02:00

Stau pe jos in intuneric, nu am loc de un scaun si doar ce mi`a cazut si mouse`ul pe jos. Cu zgomot. E liniste. E 4:50. Am vazut un film. The Notebook. M`a bulversat. Credeam ca sunt la echilibru, ca am rabdare, ca nu te caut. Dar din nou... te caut! Si nici nu stiu cine esti :). Iubire adevarata si povesti gen "ca`n filme" exista soto, pentru ca filmele sunt inspirate din realitate, sunt create de oameni, si nu ai cum sa poti reda un sentiment atat de nobil intr`o modalitate atat de... feerica? de basm? fara sa stii, fara sa fi simtit macar o data cineva, oricine, un asemenea sentiment inexplicabil si miraculos. Si uite ce s`a intamplat... Se fac filme, se scriu romane, povesti... pe tema "Iubire ca`n Povesti"... S`a comercializat prea mult aceasta idee. Poate din aceasta cauza unii oameni considera un mit aceasta iubire. Si din cauza banalitatii telutrice care parca ne`a facut sa ne pierdem mintile doar dupa placeri trupesti, nimic dincolo de fiinta noastra si de fizic; superficialitate cu plus!

Toate aceste aspecte... negative, au rapit din mister, din puritate si romantism al eului uman si dorintei si Iubirii. Dar totusi cred ca toti se asteapta intr`un fel sau altul sa fie surprinsi si invaluiti de misticul Eros... Totusi daca ceva merge un pic prost, se lasa descurajati si este, intr`adevar, mai usor sa`ti spui ca este un mit, decat sa lupti, sa cauti in tine resurse si sa ai rabdare sa o gasesti sau sa o castigi. Dar totusi, uite`te si tu in jur: cati oameni mai pretuiesc acele valori de care este nevoie pentru a constitui, pentru ca sufletul sa poata crea si concepe si, sa poata sa primeasca, o asemenea iubire adevarata?

Iubirea adevarata este rara pentru ca nu o lasam sa iasa la iveala. Nici macar fatza de noi insine. Prea putini am ramas cu increderea in noi si certitudinea ca iubirea exista, si speranta si credinta ca o vom intalni atunci cand va fi momentul? Daca te incadrezi... te simti cam singur asa un pic, nu? :)

"Cea mai mare iubire este cea care iti slabeste sufletul si care te face sa`ti doresti si mai mult. Este cea care ne arde inimile si ne linisteste mintile."

stare...

2008-01-09T00:23:00.002+02:00

Observ pe zi ce trece din ce in ce mai mult... ca lucrurile au o intorsatura ciudata, ca orice decizie sau intamplare sau simplul destin te ameteste si arunca mai grav in largul oceanului in cele din urma. Mi se pare apoi ca oricine isi poate alege propria scandura de care sa se agate, dar toate plutesc in aceeasi directie. Oamenii ar trebui sa`si rezolve problemele in mod natural si nu dupa ultima fraza la moda. Si sa`si asume responsabilitatea pentru actiunile lor. Mai rusinos e sa nu recunosti fapta decat fapta in sine. Si cred ca asta spune multe despre un om.

Mi`e dor, tanjesc dupa ore care sa se scurga alene si conversatii care sa se lege spontan si lungi taceri, cand niciunul nu`l crede pe celalalt cu adevarat si nici nu se asteapta sa fie crezut, pentru ca totul este un joc. Si jocurile au reguli. Care in general ma depasesc... Dar una e clara: Incercarea de a lupta permanent impotriva spiritului de independenta al partenerului este calea sigura spre dezastru. Asa cum "Cred in Dumnezeu" este in general sinonim cu "Cred ca nu trebuie sa gandesc", tot astfel, prea adesea, "te iubesc" este un eufemism pentru "Vreau sa fii proprietatea mea". Doresc sincer sa`l las si sa ma lase in galeria publica a propriei libertati; si in acelasi timp, sa fim indragostiti unul de independenta celuilalt.

N`am gasit vreun motiv intemeiat pentru a trage concluzia ca ar fi mai putin profitabil sa cedezi impulsurilor propriei tale naturi decat sa le rezisti. Problema, bineinteles, consta in dificultatea de a sti pana la urma care este propria ta natura. Si observ ca ma concentrez asa mult asupra acestui aspect incat a inceput sa se asemene cu tendinta de a pierd vremea calculand numarul de ingeri care pot sta in varful unui ac.

"...not sleeping at night..."

2008-01-01T09:08:00.000+02:00

La naiba! Doar ce mi`am ros o unghie din carne aproape! :-S Si renuntasem la obiceiul asta prost de aproape 1 an... Emotiile venite din motive necunoscute odata cu noul an? Si cu toate ca ma doare, nu ma opresc :). Asta observ ca in general e valabil la mine. Mi se amesteca grav ideile in cap!

Am ajuns acum acasa dupa un party monstru de rev`... si... nu pot sa dorm. De ceva timp a inceput din nou perioada in care... oricat de obosita as fi, nu pot sa dorm. Mi s`a zis ca ma prinde noaptea ( nu ca as fi urata :) )... si da...ma simt bine noaptea... Dar nu`mi place sa dorm ziua, nu`mi place sa pierd ziua si`mi place foarte mult lumina soarelui...

O singura persoana am cunoscut care mi`a spus ca e marfa sa analizezi in detaliu si ca e cu atat mai marfa cu cat situatiile sunt mai dificile. Cu cat mai greu cu atat mai marfa. Oare? Asa ziceam si eu... dar uneori e atat de greu... parca atunci cand se termina nu mai stiu daca s`a meritat efortul. Sau poate ma lupt pentru ceea ce nu trebuie.

"Sunt eu ciudata?"

"Da!"

"Da? De ce?"

"...ca ai parul mov." :)...

"Exista vreun scop in toata chestia asta?"

"Scopurile vin pe parcurs."

...la naiba. Asa sa fie? Sa faci chestii pe degeaba ca in cele din urma sa apara si scopurile? Sau e vrajeala? Sau pornesti direct cu un anumit scop? Parca asa mi se pare mai logic. Si apoi se pot dezvolta si alte scopuri. Sau iti atingi singurul scop de la care ai plecat si gata. Si in final, totul are sens.

"I`m not sleeping at night... " Paolo Nutini - Rewind... :X :X

E 10 fix.

Labirintul strazii mele

2007-12-28T22:28:00.000+02:00

Poti ajunge la un moment dat intr`un punct bun, de echilibru in viatza, dar Miracolele Craciunului sa afecteze aceasta stare. Are loc dezechilibrul si se cere o noua analiza a lucrurilor. Stii ce vrei cu adevarat. Stii ca ai in mare parte ceea ce`ti doresti. Dar intregul este neintregit, neterminat. Lipseste o componenta. Esentialul. Unde e? Imi trebuie clar o busola. Zilnic sunt debusolata... cred ca de asta am nevoie cu adevarat. E ceva ce lipseste si coexist odata cu privirea goala in ceatza din jur. Undeva de jos. Din josul unei strazi vechi, pavata cu povestile din viatza mea.

Lucrurile sunt clare, la locul lor. Parca deja prea ordine. Dar pustiu, spatiu mare si gol, univers rece si tacut in umbra ca o strada libera. Stiu unde se gaseste fiecare banutz care alcatuieste comoara mea. Dar nu reusesc sa ii adun si sa creez comoara. Te vad. Dar nu esti. De la nivelul pietrei cubice DIN strada, DIN mine... e clar, dar rece.

E ca si cum tin in palme sclipirea mica a unei ciupercutze albe, gasita in iarba deasa si uscata de seceta lipsei de semnificatie de fapte si cuvinte incolore din amintirea si intamplarea copilariei care nu te lasa fara speranta sau sa uiti, nu te lasa fara scop. Ma minuneaza si incanta ca am mai gasit o ramasitza din splendoarea ce a fost macar o data... odata de mult. O frantura din lumina mea adresata tie. In intuneric incerc sa ma las calauzita de acea sclipire... dar e mica... prea mica... Labirintul unei strazi in intuneric ma inconjoara, uneori sufocant. Pasi mici, sperante mari, gandul ca existi si te voi intalni... obstacole, drum inchis, asteptare...

Te astept cu obrazul intors spre intuneric sperand ca se va face lumina si te voi gasi. Asa cum esti, si tu, in intunericul tau. Ma cauti sau ma astepti? Ne`am surprinde si m`ai lua de mana. Iar cea mai de pretz comoara ar fi gasita. Minunea. Busola din palma ta. Mi`ar placea sa visam impreuna cum rasare soarele si ne tinem de mana, simtind piatra cubica rece, rescrisa, de sub talpile noastre. Fiind constienti de realitate. Sa am de la tine cea mai de pretz comoara... Busola, care mi`ar arata mereu drumul spre tine si nu ar lasa sa fim despartiti, oricat de intuneric s`ar face apoi.

Nu stiu unde sunt. Dar stiu ca maine tot eu voi fi, tot aici... zacand in bucati disparate, aruncate pe masa de lucru a unui ceasornicar. Dar ceasornicarul a plecat si nu stiu cum sa asamblez din nou toata aceasta masinarie delicata. Caut sa aflu sau astept? Ce este nu are nume. Necunoscutul este marele factor care motiveaza existenta individului si intotdeauna trebuie sa crezi explicatia cea mai simpla. Dar e pustiu, nu exista nicio explicatie. As vrea sa merg pe strada ce imi este data, dar nu stiu in ce directie. Nu exista niciun plan. Totul este hazard...

Dar indraznesc sa intind mana... Poate vii.

"ah... am inteles"

2007-12-27T02:21:00.000+02:00

Ah, am inteles. Iluzie imaginara a perfectiunii lui in lumea de vis din mintea mea. Acum totul este clar. Nu esti in pachetul de tigari cu vise... nu esti nici cel care`mi taia rasuflarea... nici persoana perfecta pentru mine... niciuna dintre cele doua balene zambitoare de pe panza alba... bratzara... nici fantoma... si cu atat mai mult nu cel care sa ma mai faca pe mine sa traiesc fantomatic, ca o umbra. Faci parte din realitate. O realitate... reala, de necrezut in esenta... dar reala. Totul se intampla cu un scop. Nu inteleg totusi de ce am avut nevoie de atata timp ca sa`mi dau seama intr`un final de realitate.

Pana in ultimul moment am sperat si am crezut. Tu indraznesti sa ma faci sa cred si mai mult, ca apoi, cum observ ca faci de obicei, darami totul printr`un singur gest, o singura parere, un singur cuvant. M`ai ranit si m`ai ingenunchiat in fatza timpului, mi`ai distorsionat viziunea si dislocat sufletul, dar nu sunt victima ta. Asa cum nu sunt a ta... aflu ca nici nu am fost de fapt in realitate a ta, in realitatea ta virtuala, 4D cu tine primand, eroul principal, Superman... nici nu`ti voi apartine asa cum nu sunt nici victima ta. Sunt doar victima timpului, a noptilor nedormite, arzand si gandindu`ma ca totul ar fi fost altfel "daca"... sau "daca"... Nenumarate dati in care... dupa cateva ore de somn in care cel mai probabil te visam pe tine, mereu, ma trezeam cu inima sarindu`mi din piept ca esti langa mine... imediat revenind in "realitatea" de atunci... si anume ca nu esti... dar ca vei fi. Ca te gandesti la mine. Ca ai fi vrut sa fie altfel totul, dar nu a depins de noi. Dar nu... in timp ce eu ma trezeam mereu singura, in acelasi pat rece, tanjind si eu dupa afectiune... chiar putand`o dobandi... mereu spuneam NU, pentru ca nu vedeam rostul sa fiu langa cineva daca acel cineva nu esti tu... tu... tu care... care esti o fantoma, o iluzie... o creatie ideala a mintii mele... dar de fapt un om ca toti altii. Cu slabiciuni si pareri, cu trecut si prezent, cu ideea ca e un om bun, indreptatit si care nu poate comite greseli.

A venit momentul in care se intampla un "daca"... si nu are ca finalitate celalalt "daca"... pentru ca tu nu esti unde sunt eu, unde credeam ca esti tu, unde`ti aveai piedestalul. S`a terminat. Nu mai existi. Nu te mai caut. Nu mai existi. Sfarsitul anului... sfarsitul... nostru.

Nu exista scop, nu exista rost, atunci nu trebuie sa existe nici sansa, nici intamplarea care... nu voi lasa sa aiba loc in realitate, acum ca a venit si acest din urma "daca"... facandu`ma sa deschid clar ochii si just sa vad ca nu ESTI! Nu voi mai privi inapoi, nu te mai uita la mine!

(tu, mersi ca m`ai sunat si m`ai facut sa ma gandesc la scopuri si rosturi si m`ai ajutat fara sa`ti dai seama sa iau decizia corecta. multumesc ca m`ai luat de mana si mi`ai zis o vorba buna. ...iar a doua zi nu am fost trecut ci inca prezent.)

Ceatza pe birou

2007-12-24T00:23:00.000+02:00

Visul unei nopti de... seara... de iarna... la vara... o seara... in noapte de vis. Si totul este circular. Este din nou, ca in fiecare an, ajunul Noptii de Ajun a Craciunului. Parca niciodata nu sunt pregatita de Craciun. Stiu ca vine, stiu ca e pe 25 Decembrie, dar parca mereu ma ia prin surprindere :)... E o stare de ceatza.

Balena gri (care ar fi culoarea echilibrului) pe panza alba (claritate, adevar, puritate, libertate) ... de fapt sunt doua balene care zambesc. Cine sunt cele doua balene? Ce inseamna doua balene zambitoare?

Ce cauta in spatele laptopului un pachet gol de tigari, terminat, inchis si aruncat acolo unde sa nu poata fi vazut de ceilalti?... Parca cu toate visele si dorintele mele in el. 20 de tigari fumate... terminate ca visele mele... amintirea lor - fum... deci totusi nu uitate... puse acolo in acel pachet... pe care o sa`l arunc maine sau acum (maine de fapt)... Si cu eul din el cum ramane?...

Sticla de apa plata goala si ea, in stanga mea, cu capacul roz langa... Apa nascuta dintr`o poveste de dragoste, Izvorul Minunilor :) Goala. Unde e dragostea?

Mai sunt... doua brichete. Doua nu una! :) Nicio tigara, dar doua brichete! "Aprinde!". Am tigari in buzunarul gecii... care e pe hol... dar parca mi`e lene sa ma deplasez, iar amanarea sugruma dorinta. Aman iubirea de ceva vreme... "Nu sunt inca pregatita" sau "Tre` mai intai sa`mi pun ordine in viatza" sau... "Cine?...". Si nu am mai cautat, nu am mai lasat sa fiu gasita. Am amanat si parca a trecut. Am visat odata ca fugeam dupa tren, dar mi`a plecat din fatza... iar tu erai pe peron si te uitai la mine. Stiai exact ce vrei. Dar stateai acolo pe peron. Credeam ca esti in tren. Eu alergam dupa tren... Tu stateai pe peron.

Doua brichete ca balenele. Doua mii, langa doua clame de par... Un mouse, un dictionar, o carte de economie si Codul Rutier (pe care l`am citit de cateva ori si nu precizeaza nimic de luneta :) ).

In stanga mea sunt toate lucrurile in afara de pachetul de tigari. Tu unde esti? In pachet, cu visele, sau in stanga cu ceea ce este real? Ce reprezinta toate lucrurile care ma inconjoara? Ce inseamna daca tu azi imi zici o vorba buna, dar maine ma uiti? Alerg dupa o fantoma care de fapt si`a gasit linistea... Ceva imaginar? Sunt intr`un labirint obscur si astept sa vii. Astept sa vii...? E ca o mare tornada formata din trecut - amintiri, amestecat cu prezent si intrebari din viitor. Sunt in spatiu si mi`e teama ca nu mai are cine sa ma ia de mana sa ma duca intr`un loc sigur. Dar parca si aceasta dorinta a fost stearsa... Sa ma iei de mana...? Cum mai e si asta?...

Intr`o noapte... de mijloc... de noapte... de vara... de vis... M`ai luat de mana...? Cred ca eu sunt fantoma pe care o caut, sau eu sunt fantoma si ma caut pe mine, sau caut ceva din fantoma de vara... sau pe tine... sau nu caut nimic si de fapt ar trebui sa caut ceva, dar nu stiu ce.

Semnificatia Zilei de nastere :)

2007-12-22T18:34:00.000+02:00

M`am nascut si eu acum 20 de ani, 7 luni si 17 zile (lol, ce tare, 7 luni si 17 zile, si nu am asteptat ziua de azi ca sa scriu asta :)) ), intr`o zi de marti. Si... mi se pare ca mi se potriveste destul de mult ceea ce scrie mai jos pentru cei nascuti MARTI :)

Marti

Persoanele nascute intr-o zi de marti sunt caracterizate de un entuziasm debordant, sustinut de un bagaj generos de energie pozitiva. Aceste calitati va ajuta sa va urmariti cu perseverenta scopurile. Dar aceste scopuri de multe ori sunt mai degraba idealiste decat materialiste. Desi persoane entuziaste, asta nu inseamna ca va angajati intr-o activitate fara sa o analizati mai intai in amanunt. Ordinea este foarte precisa: mai intai gandesc, apoi actionez. Intr-un conflict va asumati adeseori rolul de mediator. Sunteti foarte dornici sa acumulati cat mai multe cunostinte dar si sa le impartasiti celorlalti, motiv pentru care ati putea sa fiti un foarte bun profesor. Totusi dorinta voastra de a-i convinge pe ceilalti sa gandeasca la fel ca voi va fi interpretata de multe ori ca aroganta.

Cifre norocoase: 3 si 4

Planeta guvernanta: Marte

Pentru cine e interesat sa afle ce scrie la Ziua lui de nastere

http://www.kudika.ro/articol/special/4761/Semnificatia-zilei-de-nastere/pagina-1.html

Have fun! :)

Haos

2007-12-21T01:14:00.000+02:00

E ciudat cum fiecare om percepe altfel ceea ce se intampla in jurul lui si felul in care interactioneaza cu ceilalti si influenteaza vietile altora... Totul sau nimic? Risc totul, suport consecintele, pentru ca stiu ca asa ceva nu voi mai intalni? Dar parca in final tot ma intreb daca s`a meritat. Dar pentru cine "sa se merite"? Ceea ce pe mine ma poate atinge pana in strafunduri si misca fara sa mai revin vreodata la locul stabil, pe altcineva poate lasa rece sau poate trece cu vederea... indiferenta. Sau invers. Sa iei ceva foarte in serios, sa te cutremure, sa traiesti zilnic cu gandul ca de fapt nu poti sa traiesti fara... Ce`i asta? Sa te deschizi in fata cuiva... si pentru ca nu se astepta sa primeasca informatia, raspunsul, adevarul, sa se refugieze in starea de negare... "Nu`i adevarat. Nu pot sa cred. De ce`mi zici asta?" E prea mult? Nu cer nimic in schimb. Nici macar apreciere. Ce te face sa crezi ca e BINE asa cum actionezi tu? Esti fericit? Aberez :) . Stiu ce vreau si credeam ca as putea avea. Dar in alte conditii de timp si spatiu. Dar probabil azi, am primit respunsul prin respingere. Ranesti profund un om daca el se dechide si tu nu poti sa primesti macar din punct de vedere cognitiv.

Se zice ca nu trebuie sa`i ceri unui om mai mult decat ceea ce poate da. Si daca oferi prea mult? Mai mult ca celalalt? Sigur ai fost in situatia asta. :)

Vorbim aici ca intre prieteni, tu, cel ce citesti ;) .

La naiba!... E doar o viata... Trebuie traita cat mai frumos cu putinta, cred. Daca ceva te face fericit cu adevarat... de ce nu? :)

Cred ca ma bantuie Spiritul Craciunului si dezaburirea LUNETEI! :) Clar asta e. Ar trebui sa nu mai functioneze dezaburirea si sa nu existe marsalier ca sa nu mai privesc si sa nu mai merg in "spate". Doar inainte. Doar la auzul catorva cuvinte... efectul este acelasi. Si totusi... inainte e bezna! In spate e gen alb-negru, sepia, cald... tu. Dar macar cu avariile si tot pot sa ma zbat sa ajung la destinatie, prin intuneric, vazand doar cei 17`18 metri din drumul din fatza mea. Care sigur duce la o destinatie... desi nestiuta inca. M`am tripat pe masini acum :P

Nu stiu ce ar mai fi de zis.

Port bratzara cu balene. Pentru ca te`ai gandit la mine cand ai vazut balenele :)) si pentru ca`mi place sa cred ca`mi poarta noroc. Si pentru ca..... [bla bla bla blog].

Ramas bun?...

2007-11-27T00:49:00.000+02:00

Asa sa fie? Toul sa fie dragostea? Se pune mult accent pe ea... si chiar daca acum gandesti ca zic tampenii... tre` sa recunosti in sinea ta ca macar intr`o noapte s`a intamplat sa adormi greu din cauza unui gand zburdalnic sau apasator care te ducea la o anumita persoana. Cu toate astea pare ca multi dau cu piciorul... poate ca si eu am facut la fel sau am ranit sau... am lasat lucrurile pe jumatate fara sa mai poata unul din noi adauga ceva, cu toate ca mai erau multe de spus. Mereu am zis ca pentru dragoste faci orice... aproape orice. Tu nu. Batman? :)

Si ca veni vorba de nopti... :) ceva nice (daca pot zice asa) in amintirea noptilor nedormite si chinuitoare, zilelor imbacsite de tristete si durere, de praful asezat pe buzele ce inainte zambeau necontenit, chiar si la ideea ca acel arbore verde scaldat in apusul portocaliu`roz al Constantei, pe langa care treceam zilnic, ma vedea in sfarsit plutind... iar eu ii zambeam, ca raspuns la imbratisarea lui... la fericirea mea. Scanteia si patosul din privire, din suflet, ce s`a transformat in nor si ploaie, zburdatul si extazul, entuziasmul, care cu doar 3 cuvinte au fost smulse, aproape dezradacinate din firea mea... "nu mai vin"... acesta a fost sfarsitul. S`a meritat oare?
Bucurestiul haotic in temperaturi de peste 40 de grade Celsius, licente, probleme cotidiene sau nu... toate dispareau cand ne priveam... sau ne luam de mana. Si la al 1278`lea sarut mi se taia rasuflarea de cat de multi fluturi simteam... si vedeam si in ochii tai la fel. Intensitate maxima, parca a fost o iluzie. Un vis din care am fost obligata sa ma trezesc... dar parca fara sa`mi dau seama. Inca nu stiu daca m`am trezit... dar...

<<Odata pe vecie sa ma rup;
Ca nimeni alta, mi`am dorit mereu
Ca inima`mi sa plece in alt trup

Am asteptat si eu sa am atata vrere
Ca dintr`o data chinu`mi sa se curme;
Ravneam si eu din neagra mea durere,
Taria care doru`alunga fara urme.

Dar traiu`n asta lume m`a`nvatat
Ceva ce, negresit, tu singur vei vedea:
Acea tarie, vrerea asta, greu sunt de aflat,
Dar, decat ele, mult mai rara inca e iubirea.>>

Matthew Arnold, Ramas`bun (1853)

Si in final te intrebi ce aveai in comun cu acea persoana... o melodie?... un gand?... stare de negare sau inca ideea ca era perfect pentru tine?

Timpul e o incapere, un vesnic acum, atat de aproape de noi, incat scapa de obicei privirii noastre.

Poti sa`ti dai seama dupa cum zambesc ca inca sunt fata ta... :) (vezi?)

Jumatate tu, jumatate eu?...

2007-11-21T15:38:00.000+02:00

Suntem oare jumatati care isi cauta pe Pamant jumatatea pentru a deveni un intreg? Asta ar insemna sa credem cu adevarat in dragoste, in magie... si nu exista adevar dincolo de magie. Sa fie dragostea acel misterios mesaj al luminii lui adresat umbrei mele? Desi intre trupuri se afla numai lumina... si dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei, iar opusurile se completeaza in mod necesar. Chiar si o caracatita doreste idealul :) .

Am intalnit persoane care considera ca iubirea este un mit, ceva de neatins si nu cred in "jumatate eu, jumatate tu". Tu crezi?

<< Hai sa injumatatim lucrurile, cu putina imaginatie. Sa ne jucam, deci, de`a jumatatea. Nici cea mai buna, nici cea mai rea, ci jumatatea din tine care isi doreste o jumatate cel putin la fel de buna. Cum ar fi ca fiecare dimineata sa inceapa la 10 si jumatate? Eu sa deschid ochii, pe jumatate si sa te vad pe jumatate dezvelit. Sa fii imbracat doar pe jumatate si sa ai fata pe jumatate sifonata de la perna pe care o sufoci toata noaptea. Sa ne trezim, asa, doar pe jumatate. Sa inchidem ochii si sa ne povestim visele. Eu sa incep o jumatate, tu sa continui cu jumatatea ta. Sa mancam din aceeasi farfurie - tu jumatatea rosie, eu jumatatea verde. Sa ne prinda miezul zilei pe jumatatea insorita a patului. Eu sa incep sa ma alint si sa`ti sarut doar un obraz, doar o mana, doar o ureche. Tu sa ma saruti pe jumatate de gura, in timp ce`mi povestesti o jumatate din ziua trecuta. Sa facem dragoste doar pe jumatate ca sa te enervezi doar pe jumatate. Sa ma ridic, sa ma imbrac si sa ies pe usa, intoarsa jumatate spre tine. Tu sa te uiti in gol, eu sa cred ca te uiti la mine. Sa cobori imediat din pat si sa ma lipesti de un perete. Sa facem dragoste pana la capat. Dupa ce`ti fumezi tigara, sa ma sfatuiesti sa nu mai fac lucrurile pe jumatate. Iar eu sa`ti reamintesc cat de mult iti place sa`mi spui "jumatatea mea". >>

Un articol de Irina Untea care mi s`a parut foarte tare si l`am citit de atatea ori ca aproape il stiu pe de rost. Suna intr`un fel, nu?

Suntem jumatati care isi cauta jumatatea? Sau ideea ca ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s`o pastram in noi daca vrem sa traim in societate? Tu vrei sa fii iubit? Eu vreau! Sau te multumesti pur si simplu sa "fii", sa existi?

Poate dragostea este ceva gen lucirea vidului in ascultare, intuneric in asteptare... si mereu o voi astepta si voi crede cu toata fiinta mea ca ea exista.

Nou de 17

2007-11-17T17:35:00.000+02:00

Orice ar fi imi place numarul 17 si cifra 7 (a spiritualitatii). Gandesc ca e intr`un ceas bun ca am inceput azi pe 17.11.200sapte. Afara ploua si e frig, dar inauntru e cald si bine... Azi s`a nascut baby meu blog. :D:X care momentan e alb...ca e prea mic...si fluffy ;))

Prima data...

2007-11-17T14:12:00.000+02:00

Vorbeam ieri seara cu un bun prieten din Cluj...dezbateam problema "alesului" unui nume pentru blog`ul meu :). Ca de obicei tot ce vrei este deja luat de altii...dar in final mi`a venit brusc ideea de "oitze verzi"! :D Desi a fost o decizie luata intr`o secunda, a fost una buna. Numele era disponibil si acum sunt de parere ca e cel mai potrivit. Simplu si nice asa. A ras de numele ales si mi`a trimis poza cu oitza verde... Acum poza va reprezenta blog`ul in amintirea bunului prieten Psaico, multumesc pentru sustinere si incurajare si...de fapt imi place poza mult :) . Mersi Psaico... si ti`am promis ieri ca iti voi face reclama (desi probabil nimeni nu va vedea acest prim articol :) ) so... BUN BLOG http://psaico.info/ :D :*

Cu emotie si timiditate am scris ce este mai sus...Cu timpul probabil o sa`mi treaca.