Acum stiu.

Fiind autentica am vazut ca se transpune subliminal aceeasi stare de confort si autenticitate si in comportamentul celuilalt. Asta inseamna ca fiind autentic detii controlul. Controlul de sine, deoarece nu e nimic de ascuns, de trisat de jucat, de demonstrat; esti tu si puterea iti apartine. Fiind autentic, liber, independent nu se mai nasc frustrari si de aici nu mai rezulta dorinta de a demonstra ceva celorlalti. Daca tu te cunosti si esti fericit cu tine, doar tie iti mai poti demonstra lucruri, eventual atunci cand vrei sa`ti depasesti limitele. E un lucru sanatos si minunat.
M`am entuziasmat!

M`am entuziasmat pentru ca am descoperit persoane fara frustrari, persoane deschise si libere si frumoase, persoane dragi mie. Simt cum crestem, ca o planta, impreuna. Nu mai sunt dependenta de anumite persoane pentru a fi fericita sau pentru a ma simti iubita. Lucrurile sunt mult mai simple. Nevoile mele sunt individuale si tin numai de persoana mea, ma simt bine si ma iubesc, se simt si ceilalti bine cu mine si ma iubesc. In acest fel ii scutesc si pe ceilalti de a fi atenti la nevoile mele si de a se simti oarecum nevoiti sa le satisfaca sau oarecum vinovati daca nu. Atrag prin ceea ce sunt, persoane asemanatoare mie. Pentru ca e nevoie de persoane care sa inteleaga toata deschiderea asta, acest vast orizont pe care il percep din multe unghiuri. Fara sa inlocuiesc realitatea cu propria realitate pentru a demonstra ceva, pentru a fi in defensiva sau ca sa am o parere mai buna despre mine sau sa fiu in avantaj intr`o situatie care in realitate e intr`un anumit fel, avantajul fiind imaginar (banuiesc ca astea sunt motivele pentru care unii oameni fac acest lucru).

Acum stiu.

Da, sunt indragostita de tine :). Intr`un alt fel de mod. Ti`am tot spus ca nimeni nu apartine nimanui. Mi`ar placea sa fim liberi si deschisi si sinceri, petrecand timp impreuna asa cum facem, cladind ceva deosebit. Nu vreau sa`ti rapesc libertatea, cerandu`ti tot felul de lucruri, iar tu mintindu`ma ca e ca mine, ca sa`mi satisfaci mie nevoia de posesivitate, tu oricum facand ceea ce vrei sa faci! E aberant! Beibi, esti liber, dragul meu :) Ne putem contopi spiritele libere creand o libertate comuna, fara frustrari, minciuni, posesivitate, gelozie, etc... o libertate LIBERA, folosita cu cap, si cat timp ne face placere sa fim unul cu celalalt, cat timp ne simtim bine impreuna, cat timp vom adora sa ne facem sa zambim reciproc, vom imparti timpul in favoarea noastra. Intelegi? :)

Esti genial oricum!

We can fight our desires
Oooh but when we start making fires
We get ever so hot
Oooh whether we like it or not
They say we can love who we trust
Oooh but what is love without lust?
Two hearts with accurate devotions
Oooh but what are feelings without emotions?

I'm going in for the kill
I'm doing it for a thrill
I'm hoping you'll understand
And not let go of my hand

I hang my hopes out on the line
Oooh will they be ready for you in time
If you leave them out too long
Oooh they'll be withered by the sun
Full stops and exclamation marks
Oooh my words stumble before I start
How far can you send emotions?
Oooh can this bridge cross the ocean?

Let's go to wars to make peace
Let's be cold to creat heatI hope in darkness we can see
And you're not blinded by the light from me

LA ROUX - In For The Kill

oare?

din nou spun... "parca mereu ajung de unde am plecat, doar cu mai multa experienta, mai multe sau mai putine vise, un prieten in plus sau in minus, cu inima franta si reparata sau din nou indragostita". Suntem indragostiti? ca oameni. Sau e doar necesitatea de a crede ca suntem indragostiti din nevoia de afectiune sau din dorinta de companie sau de control sau pur si simplu sa avem cu cine sa ne impartim timpul pe care`l pierdem aiurea sau nu.

Sunt indragostita de viatza. Ii stiu si partile bune, felul in care ma face fericita prin lucruri marunte, intamplari banale sau nu. Modul in care ma lasa sa o descopar si lucrurile minunate pe care le descopar. Ii stiu si partile rele, felul in care ma dezamagesc coincidentele sau oamenii sau nereusita proprie. Alegerile mele imi controleaza viatza in cea mai mare masura - imi place sa cred. Cu toate astea, iubesc viatza, o cunosc - probabil in mica masura - dar o iubesc.

Te stiu cum poti sa fii rautacios, incapatanat, cum ai nevoia de a controla, momentele de introvertire, de nonsalanta, de indiferentza... Te stiu cum esti bun, cum ma faci sa rad pur si simplu sau sa rad atunci cand sunt trista, cum iti dai interesul, cum imi porti de grija, cum iti dai interesul sa`mi faci pe plac sau sa ma simt eu bine, cum imi povestesti visele si dorintele tale, cum imparti cu mine ceea ce`ti place, ce vezi, ce auzi, ce te surprinde... cum ma surprinzi si tu pe mine aproape in mod constant prin detaliu sau in general. Ador sa te fac sa zambesti.
Precum e si viatza... de aici ar rezulta ca sunt indragostita de tine. Din nou. Dar in alt mod. Alte circumstantze. Alte abordari. Oarecum alti oameni.

"Valul sau apa?" Valul!

Mi`e teama de necunoscut, am nevoie de sigurantza, ador necunoscutul si ma plictiseste sigurantza. Risc. Nu e nimic de pierdut. Cat inca putem sa ne recuperam, sa suferim, sa ne bucuram, acum traim.

Confuzie? Sau mi`e teama sa recunosc ceea ce e scris negru pe alb si constientizez, din cauza ca mi`am promis ca nu ma voi mai lasa sa ma indragostesc de tine vreodata? Fac demersuri micutze, in mare lasand totul sa vina de la sine... Faci demersuri... micutze.

In final... E minunat sa fii indragostit atunci cand aratzi cu stil ca esti indragostit.
Oare chiar iti arat ca sunt indragostita de tine?

new

mereu ai fost unde am fost si eu. niciodata nu am stiut de tine. m`ai descoperit... m`ai luat de mana... si usor, usor... acum ca te stiu, ca te am, sa ai grija de mine :) de noi. eu sunt prea speriata.

Zambeste`mi

:) parca mereu ajung de unde am plecat. Cu ceva mai multa experienta... ceva mai multe "vise" implinite si mult mai multe VISE noi. Absolut totul e circular. Multe activitati si lucruri si chestii relative sunt legate de forma circulara. Merg. Termin o tigara, aprind alta. Perfectiunea e vazuta prin prisma unei sfere. Oricum, ceva rotund. Iubirea - Androginul, sfera, cerc, verigheta. Pana si Pamantul e rotund. Ziua - Noapte. Stelele... Carbon, noi, praf de stele, noi. Atomi, energie, noi. Rotund.

Zambet - jumatate de cerc. Cealalta jumatate e a ta. Zambetul tau. E real doar atunci cand formeaza cercul? Atata agitatzie pe mare, valuri, pasari, vant... Iar jumatatea mea de zambet e trista. Ultima ninsoare. Acum e. O sa vina vara cu soare, energie, sfera. Am obosit si m`am plictisit. "Intind mana" "unde esti?" "jumatatea mea" etc. Cutie cu porcarii. De ce anume este nevoie ca sa te simti aproape pe deplin intregit si ... "fericit"?

Apa limpede tulburie e treapta pe care urc; Zapada topita. Zambeste`mi! Ma ud, urc, zambesc, te gasesc. :) In final ne luam de mana, zambim, libertate... si restul e istorie si roua pe iarba verde si proaspata in zori.

Wish you were here

Prea relativ pentru un titlu :)

Am gasit o cutie cu porcarii... Hai scormonesc prin ea ca sa treaca timpul. Acum ca a trecut timpul... il vreau inapoi. Si nu vreau sa scormonesc... Nu vreau ca ochii mei de copil inocent prin suflet, pe care m`am straduit sa`l pastrez nepatat si cat mai intreg de hotii din dumuri, sa mai vada si alte porcarii... Mai bine imi pun eu nimicurile in ea... si o inchid. Si le`o dau si altora sa`si lase tot raul acolo. Nu va fi o cutie a Pandorei. Doar o cutie neagra in care poti sa`ti lasi porcariile, sau sa le vezi, sau sa le iei... sa faci ce vrei.

Timpul e atat de relativ incat, Doamne, uneori parca`ti vine sa`ti tai o mana doar ca sa mai traiesti o anumita clipa sau s`o prelungesti. Iar alteori... scormonesti in cutia de porcarii doar ca sa treaca... Esti grabit in calatoria prin lume, dar fara sa pierzi vreun detaliu, fara sa vrei sa fii grabit, in acelasi timp incatusat de conditionare. Sunt oameni care nu traiesc asa. Care nu sunt conditionati de nimic. Oare mai e riscant in felul asta? Mai tremura vreodata sufletul in tine? hahaha!! Pe cine incerc sa pacalesc?! Normal ca e frumos! Sa fii liber si sa`i stii semnificatia ca stare, sa poti face ce`ti doresti cu adevarat. Gen... Eu vreau acum sa fiu intr`un loc in aer liber, sa fie soare si caldutz, eventual sa alerg cu tine de mana :) Nu cred ca are rost sa enumar conditiile :) Nu ma asteptam dar chiar ma distrez sa scriu despre asta. Rad :) .

Intr`o dimensiune a timpului creat de noi, la intamplare, pe taramul granitzelor, care nu cunoaste notiunea de granitza... Intinde mana, ma las in voia ta, sa tacem in dialogul trupurilor!

Mana ta

De la ultimul articol am trecut prin multe faze si niveluri spirituale si psihice. In final rezultatul este acelasi cum se spune mereu si cum iti zici si singur ca sa te poti tine pe picioare: totul va fi bine si problemele se vor rezolva daca au solutie.

Copaceii primaverii infloersc, dar uneori mai ninge apoi si mugurasii cad, copacelul sufera... dar indubitabil apoi vine cu adevarat primavara. Si ireversibil vara. Ce ar insemna sa cedeze din prima si sa se ofileasca precum o mimoza, sa cada la pamant, copacelul... doar are seva si scoartza ;) Sa nu mai zic de radacini; asta face tot. Si sigur nu se rezuma stralucirea vie doar la o zi placuta de martie, cu soare si ursuleti albi pufosi de nori pe cerul albastru intens. Exista mai mult de atat. Zambetul tau. Ochii larg deschisi precum cerul, si visele tale precum ursuletii pufosi. Te oglindesti in oaza dorintelor si sperantelor tale. Intinzi mana, si de fapt, in tine gasesti tot ceea ce ai cautat, doar ca nu ti`ai dat seama ca printr`un gest atat de banal poti vedea. Pasarelele ies la iveala si canta doar pe o astfel de seninatate.

Acum tu intorci Pamantul sub pasii tai, iar banca din parc vine ea spre tine, nu mergi tu spre ea. Si ce sa fac? Te iau de mana, cu siguranta.

Multumita naturii ne`am dezbracat de haina desertaciunii. Iar hotararea este pentru spirit ceea ce este apa pentru trup. Iar hotararea mea este sa trec peste ultima ninsoare care`mi ameninta boboceii de verde fraged.

Sa ramana mana mea ocupata tot de mana ta.

...?!

O dimineatza placuta si caldutza. Briza, magnetism, chimie, zambet, cuvant, atingere usoara, foc nedeslusit, retinut in timiditate. ...nu pot sa scriu acum. ma simt in spatiu intr`un fel si pe de alta parte sufar si sunt... am uitat ce voiam sa zic. oricum... nu pot sa exprim nimic ca lumea in starea asta. sunt dezorientata cred, cu toate ca stiu exact in ce directie merg si spre ce ma indrept: spre nimic. acelasi nimic. mi se intampla destul de des sa stau destul de mult timp cu picioarele incrucisate si cu fatza in palme in fatza laptopului la rubrica "create post" a blogului. nu stiu ce se intampla. vreau sa spun atatea lucruri sub atatea forme, iar in final iese o mazgaleala de idei... imi vine grav sa fuuuug... cat mai departe, dar nu asa se rezolva problemele. iar timpul vad ca nu este nici el de partea mea. m`am plictisit. nu se intampla nimic parca niciodata. sau nimic semnificativ oricum. Idei?!