Labirintul strazii mele

Poti ajunge la un moment dat intr`un punct bun, de echilibru in viatza, dar Miracolele Craciunului sa afecteze aceasta stare. Are loc dezechilibrul si se cere o noua analiza a lucrurilor. Stii ce vrei cu adevarat. Stii ca ai in mare parte ceea ce`ti doresti. Dar intregul este neintregit, neterminat. Lipseste o componenta. Esentialul. Unde e? Imi trebuie clar o busola. Zilnic sunt debusolata... cred ca de asta am nevoie cu adevarat. E ceva ce lipseste si coexist odata cu privirea goala in ceatza din jur. Undeva de jos. Din josul unei strazi vechi, pavata cu povestile din viatza mea.

Lucrurile sunt clare, la locul lor. Parca deja prea ordine. Dar pustiu, spatiu mare si gol, univers rece si tacut in umbra ca o strada libera. Stiu unde se gaseste fiecare banutz care alcatuieste comoara mea. Dar nu reusesc sa ii adun si sa creez comoara. Te vad. Dar nu esti. De la nivelul pietrei cubice DIN strada, DIN mine... e clar, dar rece.

E ca si cum tin in palme sclipirea mica a unei ciupercutze albe, gasita in iarba deasa si uscata de seceta lipsei de semnificatie de fapte si cuvinte incolore din amintirea si intamplarea copilariei care nu te lasa fara speranta sau sa uiti, nu te lasa fara scop. Ma minuneaza si incanta ca am mai gasit o ramasitza din splendoarea ce a fost macar o data... odata de mult. O frantura din lumina mea adresata tie. In intuneric incerc sa ma las calauzita de acea sclipire... dar e mica... prea mica... Labirintul unei strazi in intuneric ma inconjoara, uneori sufocant. Pasi mici, sperante mari, gandul ca existi si te voi intalni... obstacole, drum inchis, asteptare...

Te astept cu obrazul intors spre intuneric sperand ca se va face lumina si te voi gasi. Asa cum esti, si tu, in intunericul tau. Ma cauti sau ma astepti? Ne`am surprinde si m`ai lua de mana. Iar cea mai de pretz comoara ar fi gasita. Minunea. Busola din palma ta. Mi`ar placea sa visam impreuna cum rasare soarele si ne tinem de mana, simtind piatra cubica rece, rescrisa, de sub talpile noastre. Fiind constienti de realitate. Sa am de la tine cea mai de pretz comoara... Busola, care mi`ar arata mereu drumul spre tine si nu ar lasa sa fim despartiti, oricat de intuneric s`ar face apoi.

Nu stiu unde sunt. Dar stiu ca maine tot eu voi fi, tot aici... zacand in bucati disparate, aruncate pe masa de lucru a unui ceasornicar. Dar ceasornicarul a plecat si nu stiu cum sa asamblez din nou toata aceasta masinarie delicata. Caut sa aflu sau astept? Ce este nu are nume. Necunoscutul este marele factor care motiveaza existenta individului si intotdeauna trebuie sa crezi explicatia cea mai simpla. Dar e pustiu, nu exista nicio explicatie. As vrea sa merg pe strada ce imi este data, dar nu stiu in ce directie. Nu exista niciun plan. Totul este hazard...

Dar indraznesc sa intind mana... Poate vii.

"ah... am inteles"

Ah, am inteles. Iluzie imaginara a perfectiunii lui in lumea de vis din mintea mea. Acum totul este clar. Nu esti in pachetul de tigari cu vise... nu esti nici cel care`mi taia rasuflarea... nici persoana perfecta pentru mine... niciuna dintre cele doua balene zambitoare de pe panza alba... bratzara... nici fantoma... si cu atat mai mult nu cel care sa ma mai faca pe mine sa traiesc fantomatic, ca o umbra. Faci parte din realitate. O realitate... reala, de necrezut in esenta... dar reala. Totul se intampla cu un scop. Nu inteleg totusi de ce am avut nevoie de atata timp ca sa`mi dau seama intr`un final de realitate.

Pana in ultimul moment am sperat si am crezut. Tu indraznesti sa ma faci sa cred si mai mult, ca apoi, cum observ ca faci de obicei, darami totul printr`un singur gest, o singura parere, un singur cuvant. M`ai ranit si m`ai ingenunchiat in fatza timpului, mi`ai distorsionat viziunea si dislocat sufletul, dar nu sunt victima ta. Asa cum nu sunt a ta... aflu ca nici nu am fost de fapt in realitate a ta, in realitatea ta virtuala, 4D cu tine primand, eroul principal, Superman... nici nu`ti voi apartine asa cum nu sunt nici victima ta. Sunt doar victima timpului, a noptilor nedormite, arzand si gandindu`ma ca totul ar fi fost altfel "daca"... sau "daca"... Nenumarate dati in care... dupa cateva ore de somn in care cel mai probabil te visam pe tine, mereu, ma trezeam cu inima sarindu`mi din piept ca esti langa mine... imediat revenind in "realitatea" de atunci... si anume ca nu esti... dar ca vei fi. Ca te gandesti la mine. Ca ai fi vrut sa fie altfel totul, dar nu a depins de noi. Dar nu... in timp ce eu ma trezeam mereu singura, in acelasi pat rece, tanjind si eu dupa afectiune... chiar putand`o dobandi... mereu spuneam NU, pentru ca nu vedeam rostul sa fiu langa cineva daca acel cineva nu esti tu... tu... tu care... care esti o fantoma, o iluzie... o creatie ideala a mintii mele... dar de fapt un om ca toti altii. Cu slabiciuni si pareri, cu trecut si prezent, cu ideea ca e un om bun, indreptatit si care nu poate comite greseli.

A venit momentul in care se intampla un "daca"... si nu are ca finalitate celalalt "daca"... pentru ca tu nu esti unde sunt eu, unde credeam ca esti tu, unde`ti aveai piedestalul. S`a terminat. Nu mai existi. Nu te mai caut. Nu mai existi. Sfarsitul anului... sfarsitul... nostru.

Nu exista scop, nu exista rost, atunci nu trebuie sa existe nici sansa, nici intamplarea care... nu voi lasa sa aiba loc in realitate, acum ca a venit si acest din urma "daca"... facandu`ma sa deschid clar ochii si just sa vad ca nu ESTI! Nu voi mai privi inapoi, nu te mai uita la mine!

(tu, mersi ca m`ai sunat si m`ai facut sa ma gandesc la scopuri si rosturi si m`ai ajutat fara sa`ti dai seama sa iau decizia corecta. multumesc ca m`ai luat de mana si mi`ai zis o vorba buna. ...iar a doua zi nu am fost trecut ci inca prezent.)

Ceatza pe birou

Visul unei nopti de... seara... de iarna... la vara... o seara... in noapte de vis. Si totul este circular. Este din nou, ca in fiecare an, ajunul Noptii de Ajun a Craciunului. Parca niciodata nu sunt pregatita de Craciun. Stiu ca vine, stiu ca e pe 25 Decembrie, dar parca mereu ma ia prin surprindere :)... E o stare de ceatza.

Balena gri (care ar fi culoarea echilibrului) pe panza alba (claritate, adevar, puritate, libertate) ... de fapt sunt doua balene care zambesc. Cine sunt cele doua balene? Ce inseamna doua balene zambitoare?

Ce cauta in spatele laptopului un pachet gol de tigari, terminat, inchis si aruncat acolo unde sa nu poata fi vazut de ceilalti?... Parca cu toate visele si dorintele mele in el. 20 de tigari fumate... terminate ca visele mele... amintirea lor - fum... deci totusi nu uitate... puse acolo in acel pachet... pe care o sa`l arunc maine sau acum (maine de fapt)... Si cu eul din el cum ramane?...

Sticla de apa plata goala si ea, in stanga mea, cu capacul roz langa... Apa nascuta dintr`o poveste de dragoste, Izvorul Minunilor :) Goala. Unde e dragostea?

Mai sunt... doua brichete. Doua nu una! :) Nicio tigara, dar doua brichete! "Aprinde!". Am tigari in buzunarul gecii... care e pe hol... dar parca mi`e lene sa ma deplasez, iar amanarea sugruma dorinta. Aman iubirea de ceva vreme... "Nu sunt inca pregatita" sau "Tre` mai intai sa`mi pun ordine in viatza" sau... "Cine?...". Si nu am mai cautat, nu am mai lasat sa fiu gasita. Am amanat si parca a trecut. Am visat odata ca fugeam dupa tren, dar mi`a plecat din fatza... iar tu erai pe peron si te uitai la mine. Stiai exact ce vrei. Dar stateai acolo pe peron. Credeam ca esti in tren. Eu alergam dupa tren... Tu stateai pe peron.

Doua brichete ca balenele. Doua mii, langa doua clame de par... Un mouse, un dictionar, o carte de economie si Codul Rutier (pe care l`am citit de cateva ori si nu precizeaza nimic de luneta :) ).

In stanga mea sunt toate lucrurile in afara de pachetul de tigari. Tu unde esti? In pachet, cu visele, sau in stanga cu ceea ce este real? Ce reprezinta toate lucrurile care ma inconjoara? Ce inseamna daca tu azi imi zici o vorba buna, dar maine ma uiti? Alerg dupa o fantoma care de fapt si`a gasit linistea... Ceva imaginar? Sunt intr`un labirint obscur si astept sa vii. Astept sa vii...? E ca o mare tornada formata din trecut - amintiri, amestecat cu prezent si intrebari din viitor. Sunt in spatiu si mi`e teama ca nu mai are cine sa ma ia de mana sa ma duca intr`un loc sigur. Dar parca si aceasta dorinta a fost stearsa... Sa ma iei de mana...? Cum mai e si asta?...

Intr`o noapte... de mijloc... de noapte... de vara... de vis... M`ai luat de mana...? Cred ca eu sunt fantoma pe care o caut, sau eu sunt fantoma si ma caut pe mine, sau caut ceva din fantoma de vara... sau pe tine... sau nu caut nimic si de fapt ar trebui sa caut ceva, dar nu stiu ce.

Semnificatia Zilei de nastere :)

M`am nascut si eu acum 20 de ani, 7 luni si 17 zile (lol, ce tare, 7 luni si 17 zile, si nu am asteptat ziua de azi ca sa scriu asta :)) ), intr`o zi de marti. Si... mi se pare ca mi se potriveste destul de mult ceea ce scrie mai jos pentru cei nascuti MARTI :)

Marti

Persoanele nascute intr-o zi de marti sunt caracterizate de un entuziasm debordant, sustinut de un bagaj generos de energie pozitiva. Aceste calitati va ajuta sa va urmariti cu perseverenta scopurile. Dar aceste scopuri de multe ori sunt mai degraba idealiste decat materialiste. Desi persoane entuziaste, asta nu inseamna ca va angajati intr-o activitate fara sa o analizati mai intai in amanunt. Ordinea este foarte precisa: mai intai gandesc, apoi actionez. Intr-un conflict va asumati adeseori rolul de mediator. Sunteti foarte dornici sa acumulati cat mai multe cunostinte dar si sa le impartasiti celorlalti, motiv pentru care ati putea sa fiti un foarte bun profesor. Totusi dorinta voastra de a-i convinge pe ceilalti sa gandeasca la fel ca voi va fi interpretata de multe ori ca aroganta.

Cifre norocoase: 3 si 4

Planeta guvernanta: Marte

Pentru cine e interesat sa afle ce scrie la Ziua lui de nastere

http://www.kudika.ro/articol/special/4761/Semnificatia-zilei-de-nastere/pagina-1.html

Have fun! :)

Haos

E ciudat cum fiecare om percepe altfel ceea ce se intampla in jurul lui si felul in care interactioneaza cu ceilalti si influenteaza vietile altora... Totul sau nimic? Risc totul, suport consecintele, pentru ca stiu ca asa ceva nu voi mai intalni? Dar parca in final tot ma intreb daca s`a meritat. Dar pentru cine "sa se merite"? Ceea ce pe mine ma poate atinge pana in strafunduri si misca fara sa mai revin vreodata la locul stabil, pe altcineva poate lasa rece sau poate trece cu vederea... indiferenta. Sau invers. Sa iei ceva foarte in serios, sa te cutremure, sa traiesti zilnic cu gandul ca de fapt nu poti sa traiesti fara... Ce`i asta? Sa te deschizi in fata cuiva... si pentru ca nu se astepta sa primeasca informatia, raspunsul, adevarul, sa se refugieze in starea de negare... "Nu`i adevarat. Nu pot sa cred. De ce`mi zici asta?" E prea mult? Nu cer nimic in schimb. Nici macar apreciere. Ce te face sa crezi ca e BINE asa cum actionezi tu? Esti fericit? Aberez :) . Stiu ce vreau si credeam ca as putea avea. Dar in alte conditii de timp si spatiu. Dar probabil azi, am primit respunsul prin respingere. Ranesti profund un om daca el se dechide si tu nu poti sa primesti macar din punct de vedere cognitiv.

Se zice ca nu trebuie sa`i ceri unui om mai mult decat ceea ce poate da. Si daca oferi prea mult? Mai mult ca celalalt? Sigur ai fost in situatia asta. :)

Vorbim aici ca intre prieteni, tu, cel ce citesti ;) .

La naiba!... E doar o viata... Trebuie traita cat mai frumos cu putinta, cred. Daca ceva te face fericit cu adevarat... de ce nu? :)

Cred ca ma bantuie Spiritul Craciunului si dezaburirea LUNETEI! :) Clar asta e. Ar trebui sa nu mai functioneze dezaburirea si sa nu existe marsalier ca sa nu mai privesc si sa nu mai merg in "spate". Doar inainte. Doar la auzul catorva cuvinte... efectul este acelasi. Si totusi... inainte e bezna! In spate e gen alb-negru, sepia, cald... tu. Dar macar cu avariile si tot pot sa ma zbat sa ajung la destinatie, prin intuneric, vazand doar cei 17`18 metri din drumul din fatza mea. Care sigur duce la o destinatie... desi nestiuta inca. M`am tripat pe masini acum :P

Nu stiu ce ar mai fi de zis.

Port bratzara cu balene. Pentru ca te`ai gandit la mine cand ai vazut balenele :)) si pentru ca`mi place sa cred ca`mi poarta noroc. Si pentru ca..... [bla bla bla blog].

Ramas bun?...

Asa sa fie? Toul sa fie dragostea? Se pune mult accent pe ea... si chiar daca acum gandesti ca zic tampenii... tre` sa recunosti in sinea ta ca macar intr`o noapte s`a intamplat sa adormi greu din cauza unui gand zburdalnic sau apasator care te ducea la o anumita persoana. Cu toate astea pare ca multi dau cu piciorul... poate ca si eu am facut la fel sau am ranit sau... am lasat lucrurile pe jumatate fara sa mai poata unul din noi adauga ceva, cu toate ca mai erau multe de spus. Mereu am zis ca pentru dragoste faci orice... aproape orice. Tu nu. Batman? :)

Si ca veni vorba de nopti... :) ceva nice (daca pot zice asa) in amintirea noptilor nedormite si chinuitoare, zilelor imbacsite de tristete si durere, de praful asezat pe buzele ce inainte zambeau necontenit, chiar si la ideea ca acel arbore verde scaldat in apusul portocaliu`roz al Constantei, pe langa care treceam zilnic, ma vedea in sfarsit plutind... iar eu ii zambeam, ca raspuns la imbratisarea lui... la fericirea mea. Scanteia si patosul din privire, din suflet, ce s`a transformat in nor si ploaie, zburdatul si extazul, entuziasmul, care cu doar 3 cuvinte au fost smulse, aproape dezradacinate din firea mea... "nu mai vin"... acesta a fost sfarsitul. S`a meritat oare?
Bucurestiul haotic in temperaturi de peste 40 de grade Celsius, licente, probleme cotidiene sau nu... toate dispareau cand ne priveam... sau ne luam de mana. Si la al 1278`lea sarut mi se taia rasuflarea de cat de multi fluturi simteam... si vedeam si in ochii tai la fel. Intensitate maxima, parca a fost o iluzie. Un vis din care am fost obligata sa ma trezesc... dar parca fara sa`mi dau seama. Inca nu stiu daca m`am trezit... dar...

<<Odata pe vecie sa ma rup;
Ca nimeni alta, mi`am dorit mereu
Ca inima`mi sa plece in alt trup

Am asteptat si eu sa am atata vrere
Ca dintr`o data chinu`mi sa se curme;
Ravneam si eu din neagra mea durere,
Taria care doru`alunga fara urme.

Dar traiu`n asta lume m`a`nvatat
Ceva ce, negresit, tu singur vei vedea:
Acea tarie, vrerea asta, greu sunt de aflat,
Dar, decat ele, mult mai rara inca e iubirea.>>

Matthew Arnold, Ramas`bun (1853)

Si in final te intrebi ce aveai in comun cu acea persoana... o melodie?... un gand?... stare de negare sau inca ideea ca era perfect pentru tine?

Timpul e o incapere, un vesnic acum, atat de aproape de noi, incat scapa de obicei privirii noastre.


Poti sa`ti dai seama dupa cum zambesc ca inca sunt fata ta... :) (vezi?)

Jumatate tu, jumatate eu?...

Suntem oare jumatati care isi cauta pe Pamant jumatatea pentru a deveni un intreg? Asta ar insemna sa credem cu adevarat in dragoste, in magie... si nu exista adevar dincolo de magie. Sa fie dragostea acel misterios mesaj al luminii lui adresat umbrei mele? Desi intre trupuri se afla numai lumina... si dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei, iar opusurile se completeaza in mod necesar. Chiar si o caracatita doreste idealul :) .

Am intalnit persoane care considera ca iubirea este un mit, ceva de neatins si nu cred in "jumatate eu, jumatate tu". Tu crezi?

<< Hai sa injumatatim lucrurile, cu putina imaginatie. Sa ne jucam, deci, de`a jumatatea. Nici cea mai buna, nici cea mai rea, ci jumatatea din tine care isi doreste o jumatate cel putin la fel de buna. Cum ar fi ca fiecare dimineata sa inceapa la 10 si jumatate? Eu sa deschid ochii, pe jumatate si sa te vad pe jumatate dezvelit. Sa fii imbracat doar pe jumatate si sa ai fata pe jumatate sifonata de la perna pe care o sufoci toata noaptea. Sa ne trezim, asa, doar pe jumatate. Sa inchidem ochii si sa ne povestim visele. Eu sa incep o jumatate, tu sa continui cu jumatatea ta. Sa mancam din aceeasi farfurie - tu jumatatea rosie, eu jumatatea verde. Sa ne prinda miezul zilei pe jumatatea insorita a patului. Eu sa incep sa ma alint si sa`ti sarut doar un obraz, doar o mana, doar o ureche. Tu sa ma saruti pe jumatate de gura, in timp ce`mi povestesti o jumatate din ziua trecuta. Sa facem dragoste doar pe jumatate ca sa te enervezi doar pe jumatate. Sa ma ridic, sa ma imbrac si sa ies pe usa, intoarsa jumatate spre tine. Tu sa te uiti in gol, eu sa cred ca te uiti la mine. Sa cobori imediat din pat si sa ma lipesti de un perete. Sa facem dragoste pana la capat. Dupa ce`ti fumezi tigara, sa ma sfatuiesti sa nu mai fac lucrurile pe jumatate. Iar eu sa`ti reamintesc cat de mult iti place sa`mi spui "jumatatea mea". >>

Un articol de Irina Untea care mi s`a parut foarte tare si l`am citit de atatea ori ca aproape il stiu pe de rost. Suna intr`un fel, nu?

Suntem jumatati care isi cauta jumatatea? Sau ideea ca ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s`o pastram in noi daca vrem sa traim in societate? Tu vrei sa fii iubit? Eu vreau! Sau te multumesti pur si simplu sa "fii", sa existi?

Poate dragostea este ceva gen lucirea vidului in ascultare, intuneric in asteptare... si mereu o voi astepta si voi crede cu toata fiinta mea ca ea exista.

Nou de 17

Orice ar fi imi place numarul 17 si cifra 7 (a spiritualitatii). Gandesc ca e intr`un ceas bun ca am inceput azi pe 17.11.200sapte. Afara ploua si e frig, dar inauntru e cald si bine... Azi s`a nascut baby meu blog. :D:X care momentan e alb...ca e prea mic...si fluffy ;))

Prima data...

Vorbeam ieri seara cu un bun prieten din Cluj...dezbateam problema "alesului" unui nume pentru blog`ul meu :). Ca de obicei tot ce vrei este deja luat de altii...dar in final mi`a venit brusc ideea de "oitze verzi"! :D Desi a fost o decizie luata intr`o secunda, a fost una buna. Numele era disponibil si acum sunt de parere ca e cel mai potrivit. Simplu si nice asa. A ras de numele ales si mi`a trimis poza cu oitza verde... Acum poza va reprezenta blog`ul in amintirea bunului prieten Psaico, multumesc pentru sustinere si incurajare si...de fapt imi place poza mult :) . Mersi Psaico... si ti`am promis ieri ca iti voi face reclama (desi probabil nimeni nu va vedea acest prim articol :) ) so... BUN BLOG http://psaico.info/ :D :*

Cu emotie si timiditate am scris ce este mai sus...Cu timpul probabil o sa`mi treaca.