"ah... am inteles"

Ah, am inteles. Iluzie imaginara a perfectiunii lui in lumea de vis din mintea mea. Acum totul este clar. Nu esti in pachetul de tigari cu vise... nu esti nici cel care`mi taia rasuflarea... nici persoana perfecta pentru mine... niciuna dintre cele doua balene zambitoare de pe panza alba... bratzara... nici fantoma... si cu atat mai mult nu cel care sa ma mai faca pe mine sa traiesc fantomatic, ca o umbra. Faci parte din realitate. O realitate... reala, de necrezut in esenta... dar reala. Totul se intampla cu un scop. Nu inteleg totusi de ce am avut nevoie de atata timp ca sa`mi dau seama intr`un final de realitate.

Pana in ultimul moment am sperat si am crezut. Tu indraznesti sa ma faci sa cred si mai mult, ca apoi, cum observ ca faci de obicei, darami totul printr`un singur gest, o singura parere, un singur cuvant. M`ai ranit si m`ai ingenunchiat in fatza timpului, mi`ai distorsionat viziunea si dislocat sufletul, dar nu sunt victima ta. Asa cum nu sunt a ta... aflu ca nici nu am fost de fapt in realitate a ta, in realitatea ta virtuala, 4D cu tine primand, eroul principal, Superman... nici nu`ti voi apartine asa cum nu sunt nici victima ta. Sunt doar victima timpului, a noptilor nedormite, arzand si gandindu`ma ca totul ar fi fost altfel "daca"... sau "daca"... Nenumarate dati in care... dupa cateva ore de somn in care cel mai probabil te visam pe tine, mereu, ma trezeam cu inima sarindu`mi din piept ca esti langa mine... imediat revenind in "realitatea" de atunci... si anume ca nu esti... dar ca vei fi. Ca te gandesti la mine. Ca ai fi vrut sa fie altfel totul, dar nu a depins de noi. Dar nu... in timp ce eu ma trezeam mereu singura, in acelasi pat rece, tanjind si eu dupa afectiune... chiar putand`o dobandi... mereu spuneam NU, pentru ca nu vedeam rostul sa fiu langa cineva daca acel cineva nu esti tu... tu... tu care... care esti o fantoma, o iluzie... o creatie ideala a mintii mele... dar de fapt un om ca toti altii. Cu slabiciuni si pareri, cu trecut si prezent, cu ideea ca e un om bun, indreptatit si care nu poate comite greseli.

A venit momentul in care se intampla un "daca"... si nu are ca finalitate celalalt "daca"... pentru ca tu nu esti unde sunt eu, unde credeam ca esti tu, unde`ti aveai piedestalul. S`a terminat. Nu mai existi. Nu te mai caut. Nu mai existi. Sfarsitul anului... sfarsitul... nostru.

Nu exista scop, nu exista rost, atunci nu trebuie sa existe nici sansa, nici intamplarea care... nu voi lasa sa aiba loc in realitate, acum ca a venit si acest din urma "daca"... facandu`ma sa deschid clar ochii si just sa vad ca nu ESTI! Nu voi mai privi inapoi, nu te mai uita la mine!

(tu, mersi ca m`ai sunat si m`ai facut sa ma gandesc la scopuri si rosturi si m`ai ajutat fara sa`ti dai seama sa iau decizia corecta. multumesc ca m`ai luat de mana si mi`ai zis o vorba buna. ...iar a doua zi nu am fost trecut ci inca prezent.)