Ramas bun?...

Asa sa fie? Toul sa fie dragostea? Se pune mult accent pe ea... si chiar daca acum gandesti ca zic tampenii... tre` sa recunosti in sinea ta ca macar intr`o noapte s`a intamplat sa adormi greu din cauza unui gand zburdalnic sau apasator care te ducea la o anumita persoana. Cu toate astea pare ca multi dau cu piciorul... poate ca si eu am facut la fel sau am ranit sau... am lasat lucrurile pe jumatate fara sa mai poata unul din noi adauga ceva, cu toate ca mai erau multe de spus. Mereu am zis ca pentru dragoste faci orice... aproape orice. Tu nu. Batman? :)

Si ca veni vorba de nopti... :) ceva nice (daca pot zice asa) in amintirea noptilor nedormite si chinuitoare, zilelor imbacsite de tristete si durere, de praful asezat pe buzele ce inainte zambeau necontenit, chiar si la ideea ca acel arbore verde scaldat in apusul portocaliu`roz al Constantei, pe langa care treceam zilnic, ma vedea in sfarsit plutind... iar eu ii zambeam, ca raspuns la imbratisarea lui... la fericirea mea. Scanteia si patosul din privire, din suflet, ce s`a transformat in nor si ploaie, zburdatul si extazul, entuziasmul, care cu doar 3 cuvinte au fost smulse, aproape dezradacinate din firea mea... "nu mai vin"... acesta a fost sfarsitul. S`a meritat oare?
Bucurestiul haotic in temperaturi de peste 40 de grade Celsius, licente, probleme cotidiene sau nu... toate dispareau cand ne priveam... sau ne luam de mana. Si la al 1278`lea sarut mi se taia rasuflarea de cat de multi fluturi simteam... si vedeam si in ochii tai la fel. Intensitate maxima, parca a fost o iluzie. Un vis din care am fost obligata sa ma trezesc... dar parca fara sa`mi dau seama. Inca nu stiu daca m`am trezit... dar...

<<Odata pe vecie sa ma rup;
Ca nimeni alta, mi`am dorit mereu
Ca inima`mi sa plece in alt trup

Am asteptat si eu sa am atata vrere
Ca dintr`o data chinu`mi sa se curme;
Ravneam si eu din neagra mea durere,
Taria care doru`alunga fara urme.

Dar traiu`n asta lume m`a`nvatat
Ceva ce, negresit, tu singur vei vedea:
Acea tarie, vrerea asta, greu sunt de aflat,
Dar, decat ele, mult mai rara inca e iubirea.>>

Matthew Arnold, Ramas`bun (1853)

Si in final te intrebi ce aveai in comun cu acea persoana... o melodie?... un gand?... stare de negare sau inca ideea ca era perfect pentru tine?

Timpul e o incapere, un vesnic acum, atat de aproape de noi, incat scapa de obicei privirii noastre.


Poti sa`ti dai seama dupa cum zambesc ca inca sunt fata ta... :) (vezi?)

Jumatate tu, jumatate eu?...

Suntem oare jumatati care isi cauta pe Pamant jumatatea pentru a deveni un intreg? Asta ar insemna sa credem cu adevarat in dragoste, in magie... si nu exista adevar dincolo de magie. Sa fie dragostea acel misterios mesaj al luminii lui adresat umbrei mele? Desi intre trupuri se afla numai lumina... si dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei, iar opusurile se completeaza in mod necesar. Chiar si o caracatita doreste idealul :) .

Am intalnit persoane care considera ca iubirea este un mit, ceva de neatins si nu cred in "jumatate eu, jumatate tu". Tu crezi?

<< Hai sa injumatatim lucrurile, cu putina imaginatie. Sa ne jucam, deci, de`a jumatatea. Nici cea mai buna, nici cea mai rea, ci jumatatea din tine care isi doreste o jumatate cel putin la fel de buna. Cum ar fi ca fiecare dimineata sa inceapa la 10 si jumatate? Eu sa deschid ochii, pe jumatate si sa te vad pe jumatate dezvelit. Sa fii imbracat doar pe jumatate si sa ai fata pe jumatate sifonata de la perna pe care o sufoci toata noaptea. Sa ne trezim, asa, doar pe jumatate. Sa inchidem ochii si sa ne povestim visele. Eu sa incep o jumatate, tu sa continui cu jumatatea ta. Sa mancam din aceeasi farfurie - tu jumatatea rosie, eu jumatatea verde. Sa ne prinda miezul zilei pe jumatatea insorita a patului. Eu sa incep sa ma alint si sa`ti sarut doar un obraz, doar o mana, doar o ureche. Tu sa ma saruti pe jumatate de gura, in timp ce`mi povestesti o jumatate din ziua trecuta. Sa facem dragoste doar pe jumatate ca sa te enervezi doar pe jumatate. Sa ma ridic, sa ma imbrac si sa ies pe usa, intoarsa jumatate spre tine. Tu sa te uiti in gol, eu sa cred ca te uiti la mine. Sa cobori imediat din pat si sa ma lipesti de un perete. Sa facem dragoste pana la capat. Dupa ce`ti fumezi tigara, sa ma sfatuiesti sa nu mai fac lucrurile pe jumatate. Iar eu sa`ti reamintesc cat de mult iti place sa`mi spui "jumatatea mea". >>

Un articol de Irina Untea care mi s`a parut foarte tare si l`am citit de atatea ori ca aproape il stiu pe de rost. Suna intr`un fel, nu?

Suntem jumatati care isi cauta jumatatea? Sau ideea ca ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s`o pastram in noi daca vrem sa traim in societate? Tu vrei sa fii iubit? Eu vreau! Sau te multumesti pur si simplu sa "fii", sa existi?

Poate dragostea este ceva gen lucirea vidului in ascultare, intuneric in asteptare... si mereu o voi astepta si voi crede cu toata fiinta mea ca ea exista.

Nou de 17

Orice ar fi imi place numarul 17 si cifra 7 (a spiritualitatii). Gandesc ca e intr`un ceas bun ca am inceput azi pe 17.11.200sapte. Afara ploua si e frig, dar inauntru e cald si bine... Azi s`a nascut baby meu blog. :D:X care momentan e alb...ca e prea mic...si fluffy ;))

Prima data...

Vorbeam ieri seara cu un bun prieten din Cluj...dezbateam problema "alesului" unui nume pentru blog`ul meu :). Ca de obicei tot ce vrei este deja luat de altii...dar in final mi`a venit brusc ideea de "oitze verzi"! :D Desi a fost o decizie luata intr`o secunda, a fost una buna. Numele era disponibil si acum sunt de parere ca e cel mai potrivit. Simplu si nice asa. A ras de numele ales si mi`a trimis poza cu oitza verde... Acum poza va reprezenta blog`ul in amintirea bunului prieten Psaico, multumesc pentru sustinere si incurajare si...de fapt imi place poza mult :) . Mersi Psaico... si ti`am promis ieri ca iti voi face reclama (desi probabil nimeni nu va vedea acest prim articol :) ) so... BUN BLOG http://psaico.info/ :D :*

Cu emotie si timiditate am scris ce este mai sus...Cu timpul probabil o sa`mi treaca.