ok, sa zicem ca sunt nefericita in esesnta in prezent. Asta nu inseamna ca trebuie sa`mi vars frustrarile pe ceilalti... cu atat mai mult asupra persoanelor pe care le iubesc... sau persoanelor de la care mi se trage nefericirea deoarece nu ei imi conditioneaza fericirea. Aceasta "fericire" e independenta de ceilalti; este dependenta de mine; eu nu sunt dependenta de ea; eu imi propun in ce masura sa fiu fericita. Asa ca... trebuie sa decid in ce masura sa fiu fericita si ce factori mi`ar periclita acel prag de start al fericirii pe care mi`l stabilesc.
Iau deciziile pe care trebuie sa le iau sau iau deciziile in functie de ceea ce simt?
Daca procedez dupa o gandire pe termen lung... ar trebui sa decid ceea ce trebuie. Dar acest trebuie este sustinut si indus de mentalitatea de turma... Trebuie pentru ca asa se cade sau trebuie pentru ca ceilalti nu inteleg... numai argumente sustinute de nimic concret.
Am o singura viata si am convenit cu mine ca deciziile pe care le iau sa fie in functie de ceea ce simt si de ceea ce`mi doresc. Asa ca renunt la acest trebuie. Pot trai liber, fara regrete si frustrari doar daca fac ceea ce simt, dar intr`un mod rational si matur. Problema insa este ca nu stiu nici ce trebuie, nici ce simt ca sa`mi pot da seama ce`mi doresc, ce vreau sa fac. Stiu doar ca... vreau sa fac ceava ca sa nu mai fiu in aceasta situatie care`mi da o stare de neimplinire. Nu`mi dau seama exact de la ce a pornit toata nedumerirea si nevoia de a decide ceva in aceasta privinta; in privinta ta, suflet drag.
Singura solutie, momentan, care`mi vine in minte este sa las sa vina totul de la sine si sa nu fac niciun demers. Lucrurile tind sa fie simple si sa se rezolve de la sine. Am incredere in intuitia mea, mi s`a demonstrat intotdeauna ca este reala, corecta. Intuitia este putin in contradictie cu ea insasi deoarece sunt caracteristici care ma satisfac si ma fac sa ma simt bine (ceea ce era si pana acum, chiar mai intens acum, deoarece te cunosc mai bine); dar in acelasi timp simt ca ceva este in neregula: ca ma minti sau ca imi ascunzi ceva sau ca intr`o anumita masura te folosesti de mine. Nu`mi dau seama de ce ai face asta... dar comportamentul oamenilor este dincolo de intelegerea rationala si fondata clar. Nu vreau sa cred aceste lucruri despre tine... dar din moment ce le simt, nu le pot ignora... ele exista... si asta ma intristeaza.
Te voi lasa sa pasti. De la sine prin comportamentul tau ma voi lamuri si situatia se va dizolva. Oricum simt ca in continuare va fi o calatorie minunata... si totusi simt ca acesta este doar un inceput. Asa ca... to be continued.
Iau deciziile pe care trebuie sa le iau sau iau deciziile in functie de ceea ce simt?
Daca procedez dupa o gandire pe termen lung... ar trebui sa decid ceea ce trebuie. Dar acest trebuie este sustinut si indus de mentalitatea de turma... Trebuie pentru ca asa se cade sau trebuie pentru ca ceilalti nu inteleg... numai argumente sustinute de nimic concret.
Am o singura viata si am convenit cu mine ca deciziile pe care le iau sa fie in functie de ceea ce simt si de ceea ce`mi doresc. Asa ca renunt la acest trebuie. Pot trai liber, fara regrete si frustrari doar daca fac ceea ce simt, dar intr`un mod rational si matur. Problema insa este ca nu stiu nici ce trebuie, nici ce simt ca sa`mi pot da seama ce`mi doresc, ce vreau sa fac. Stiu doar ca... vreau sa fac ceava ca sa nu mai fiu in aceasta situatie care`mi da o stare de neimplinire. Nu`mi dau seama exact de la ce a pornit toata nedumerirea si nevoia de a decide ceva in aceasta privinta; in privinta ta, suflet drag.
Singura solutie, momentan, care`mi vine in minte este sa las sa vina totul de la sine si sa nu fac niciun demers. Lucrurile tind sa fie simple si sa se rezolve de la sine. Am incredere in intuitia mea, mi s`a demonstrat intotdeauna ca este reala, corecta. Intuitia este putin in contradictie cu ea insasi deoarece sunt caracteristici care ma satisfac si ma fac sa ma simt bine (ceea ce era si pana acum, chiar mai intens acum, deoarece te cunosc mai bine); dar in acelasi timp simt ca ceva este in neregula: ca ma minti sau ca imi ascunzi ceva sau ca intr`o anumita masura te folosesti de mine. Nu`mi dau seama de ce ai face asta... dar comportamentul oamenilor este dincolo de intelegerea rationala si fondata clar. Nu vreau sa cred aceste lucruri despre tine... dar din moment ce le simt, nu le pot ignora... ele exista... si asta ma intristeaza.
Te voi lasa sa pasti. De la sine prin comportamentul tau ma voi lamuri si situatia se va dizolva. Oricum simt ca in continuare va fi o calatorie minunata... si totusi simt ca acesta este doar un inceput. Asa ca... to be continued.
