new

mereu ai fost unde am fost si eu. niciodata nu am stiut de tine. m`ai descoperit... m`ai luat de mana... si usor, usor... acum ca te stiu, ca te am, sa ai grija de mine :) de noi. eu sunt prea speriata.

Zambeste`mi

:) parca mereu ajung de unde am plecat. Cu ceva mai multa experienta... ceva mai multe "vise" implinite si mult mai multe VISE noi. Absolut totul e circular. Multe activitati si lucruri si chestii relative sunt legate de forma circulara. Merg. Termin o tigara, aprind alta. Perfectiunea e vazuta prin prisma unei sfere. Oricum, ceva rotund. Iubirea - Androginul, sfera, cerc, verigheta. Pana si Pamantul e rotund. Ziua - Noapte. Stelele... Carbon, noi, praf de stele, noi. Atomi, energie, noi. Rotund.

Zambet - jumatate de cerc. Cealalta jumatate e a ta. Zambetul tau. E real doar atunci cand formeaza cercul? Atata agitatzie pe mare, valuri, pasari, vant... Iar jumatatea mea de zambet e trista. Ultima ninsoare. Acum e. O sa vina vara cu soare, energie, sfera. Am obosit si m`am plictisit. "Intind mana" "unde esti?" "jumatatea mea" etc. Cutie cu porcarii. De ce anume este nevoie ca sa te simti aproape pe deplin intregit si ... "fericit"?

Apa limpede tulburie e treapta pe care urc; Zapada topita. Zambeste`mi! Ma ud, urc, zambesc, te gasesc. :) In final ne luam de mana, zambim, libertate... si restul e istorie si roua pe iarba verde si proaspata in zori.

Wish you were here

Prea relativ pentru un titlu :)

Am gasit o cutie cu porcarii... Hai scormonesc prin ea ca sa treaca timpul. Acum ca a trecut timpul... il vreau inapoi. Si nu vreau sa scormonesc... Nu vreau ca ochii mei de copil inocent prin suflet, pe care m`am straduit sa`l pastrez nepatat si cat mai intreg de hotii din dumuri, sa mai vada si alte porcarii... Mai bine imi pun eu nimicurile in ea... si o inchid. Si le`o dau si altora sa`si lase tot raul acolo. Nu va fi o cutie a Pandorei. Doar o cutie neagra in care poti sa`ti lasi porcariile, sau sa le vezi, sau sa le iei... sa faci ce vrei.

Timpul e atat de relativ incat, Doamne, uneori parca`ti vine sa`ti tai o mana doar ca sa mai traiesti o anumita clipa sau s`o prelungesti. Iar alteori... scormonesti in cutia de porcarii doar ca sa treaca... Esti grabit in calatoria prin lume, dar fara sa pierzi vreun detaliu, fara sa vrei sa fii grabit, in acelasi timp incatusat de conditionare. Sunt oameni care nu traiesc asa. Care nu sunt conditionati de nimic. Oare mai e riscant in felul asta? Mai tremura vreodata sufletul in tine? hahaha!! Pe cine incerc sa pacalesc?! Normal ca e frumos! Sa fii liber si sa`i stii semnificatia ca stare, sa poti face ce`ti doresti cu adevarat. Gen... Eu vreau acum sa fiu intr`un loc in aer liber, sa fie soare si caldutz, eventual sa alerg cu tine de mana :) Nu cred ca are rost sa enumar conditiile :) Nu ma asteptam dar chiar ma distrez sa scriu despre asta. Rad :) .

Intr`o dimensiune a timpului creat de noi, la intamplare, pe taramul granitzelor, care nu cunoaste notiunea de granitza... Intinde mana, ma las in voia ta, sa tacem in dialogul trupurilor!

Mana ta

De la ultimul articol am trecut prin multe faze si niveluri spirituale si psihice. In final rezultatul este acelasi cum se spune mereu si cum iti zici si singur ca sa te poti tine pe picioare: totul va fi bine si problemele se vor rezolva daca au solutie.

Copaceii primaverii infloersc, dar uneori mai ninge apoi si mugurasii cad, copacelul sufera... dar indubitabil apoi vine cu adevarat primavara. Si ireversibil vara. Ce ar insemna sa cedeze din prima si sa se ofileasca precum o mimoza, sa cada la pamant, copacelul... doar are seva si scoartza ;) Sa nu mai zic de radacini; asta face tot. Si sigur nu se rezuma stralucirea vie doar la o zi placuta de martie, cu soare si ursuleti albi pufosi de nori pe cerul albastru intens. Exista mai mult de atat. Zambetul tau. Ochii larg deschisi precum cerul, si visele tale precum ursuletii pufosi. Te oglindesti in oaza dorintelor si sperantelor tale. Intinzi mana, si de fapt, in tine gasesti tot ceea ce ai cautat, doar ca nu ti`ai dat seama ca printr`un gest atat de banal poti vedea. Pasarelele ies la iveala si canta doar pe o astfel de seninatate.

Acum tu intorci Pamantul sub pasii tai, iar banca din parc vine ea spre tine, nu mergi tu spre ea. Si ce sa fac? Te iau de mana, cu siguranta.

Multumita naturii ne`am dezbracat de haina desertaciunii. Iar hotararea este pentru spirit ceea ce este apa pentru trup. Iar hotararea mea este sa trec peste ultima ninsoare care`mi ameninta boboceii de verde fraged.

Sa ramana mana mea ocupata tot de mana ta.

...?!

O dimineatza placuta si caldutza. Briza, magnetism, chimie, zambet, cuvant, atingere usoara, foc nedeslusit, retinut in timiditate. ...nu pot sa scriu acum. ma simt in spatiu intr`un fel si pe de alta parte sufar si sunt... am uitat ce voiam sa zic. oricum... nu pot sa exprim nimic ca lumea in starea asta. sunt dezorientata cred, cu toate ca stiu exact in ce directie merg si spre ce ma indrept: spre nimic. acelasi nimic. mi se intampla destul de des sa stau destul de mult timp cu picioarele incrucisate si cu fatza in palme in fatza laptopului la rubrica "create post" a blogului. nu stiu ce se intampla. vreau sa spun atatea lucruri sub atatea forme, iar in final iese o mazgaleala de idei... imi vine grav sa fuuuug... cat mai departe, dar nu asa se rezolva problemele. iar timpul vad ca nu este nici el de partea mea. m`am plictisit. nu se intampla nimic parca niciodata. sau nimic semnificativ oricum. Idei?!

shhh... sunt inca viu...

Te uiti in jur si vezi numai zambete si chipuri senine si binevoitoare. Asta este imaginea fizica, mecanica, de suprafatza. Daca te`ai opri si tu un moment din zambetul fals impietrit pe fatza ta si ai privi o secunda in jurul tau... Ai putea face fatza le ceea ce ai vedea? Imagineaza`ti... gen o dupa amiaza pe strada. Cronos se opreste in acelasi pas cu tine si te lasa sa observi. Cate inimi zdrobite de iubire vezi? Cate tradari suferite santzuiesc sufletele? Cate gauri negre de neimplinire, de dor?

Frustrare si dezamagire, durere, suferinta, dor, toate adunate in suflet si aranjate intr`un model perfect de haos in ordine. Zbuciumul nu`si are limite, dar iti impui sa zambesti. Si tu. Si poate sunt momente cand iti dai seama ca majoritatea lucrurilor sunt false si superficiale, ca si alti oameni sufera. Dar problemele tale sunt mai importante doar ca sunt ale tale. Nimic de judecat.

Poate doar piatra din rau sau macul din camp nu mint. Dar pana si primii muguri ai primaverii pot fi inselatori. Ce sa faci cand te gasesti total neputincios fatza de tine si de suferinta celorlalti, cand te gasesti singur in neant si umbra si vid. Si totul e apasator ca un tziuit constant, ascutit, care nici nu te mai face sa te cutremuri. Face parte din rutina zilnica. Face parte din mine deja. Ii vad pe ceilalti cum sunt cu adevarat. Ce e inauntru. Dar ce pot face? Parca nu mai exista solutie. Si stau si timpul trece si viatza isi urmeaza cursul care te tine atarnat intr`un fir. Tu alegi daca se rupe si cazi sau nu. Cat de adanc trebuie sa caut in ganduri si suflet ca sa pot ajunge la un echilibru cognitiv?

Nu vreau sa fug de realitate, dar parca e greu sa fii singurul care sta impotriva turmei de bizoni care fuge in sens invers si haotic. Cu siguranta toti avem momentele noastre emo` cand ne retragem singuri intr`un colt si cugetam suferind. Dar iti stergi lacrima, iti pui zambetul si iesi pe usa sa socializezi cu celelalte umbre. Nu spun ca ar trebui sa fii emo` peste tot, sau ca esti fatzarnic daca ascunzi suferinta. Ar fi dubios sa vezi oameni pe strada plangand. Multi oameni. Doar cu puterea din tine poti fii ceea ce vrei sa fii si nu ar trebui sa ascunzi ceea ce devii. Ceea ce esti. Esenta scoate`o la iveala, nu aparenta. Dar pana la urma... ce stiu eu?

Tanar si Nelinistit/Impotrivit/Neadormit

Stau pe jos in intuneric, nu am loc de un scaun si doar ce mi`a cazut si mouse`ul pe jos. Cu zgomot. E liniste. E 4:50. Am vazut un film. The Notebook. M`a bulversat. Credeam ca sunt la echilibru, ca am rabdare, ca nu te caut. Dar din nou... te caut! Si nici nu stiu cine esti :). Iubire adevarata si povesti gen "ca`n filme" exista soto, pentru ca filmele sunt inspirate din realitate, sunt create de oameni, si nu ai cum sa poti reda un sentiment atat de nobil intr`o modalitate atat de... feerica? de basm? fara sa stii, fara sa fi simtit macar o data cineva, oricine, un asemenea sentiment inexplicabil si miraculos. Si uite ce s`a intamplat... Se fac filme, se scriu romane, povesti... pe tema "Iubire ca`n Povesti"... S`a comercializat prea mult aceasta idee. Poate din aceasta cauza unii oameni considera un mit aceasta iubire. Si din cauza banalitatii telutrice care parca ne`a facut sa ne pierdem mintile doar dupa placeri trupesti, nimic dincolo de fiinta noastra si de fizic; superficialitate cu plus!

Toate aceste aspecte... negative, au rapit din mister, din puritate si romantism al eului uman si dorintei si Iubirii. Dar totusi cred ca toti se asteapta intr`un fel sau altul sa fie surprinsi si invaluiti de misticul Eros... Totusi daca ceva merge un pic prost, se lasa descurajati si este, intr`adevar, mai usor sa`ti spui ca este un mit, decat sa lupti, sa cauti in tine resurse si sa ai rabdare sa o gasesti sau sa o castigi. Dar totusi, uite`te si tu in jur: cati oameni mai pretuiesc acele valori de care este nevoie pentru a constitui, pentru ca sufletul sa poata crea si concepe si, sa poata sa primeasca, o asemenea iubire adevarata?

Iubirea adevarata este rara pentru ca nu o lasam sa iasa la iveala. Nici macar fatza de noi insine. Prea putini am ramas cu increderea in noi si certitudinea ca iubirea exista, si speranta si credinta ca o vom intalni atunci cand va fi momentul? Daca te incadrezi... te simti cam singur asa un pic, nu? :)

"Cea mai mare iubire este cea care iti slabeste sufletul si care te face sa`ti doresti si mai mult. Este cea care ne arde inimile si ne linisteste mintile."

stare...

Observ pe zi ce trece din ce in ce mai mult... ca lucrurile au o intorsatura ciudata, ca orice decizie sau intamplare sau simplul destin te ameteste si arunca mai grav in largul oceanului in cele din urma. Mi se pare apoi ca oricine isi poate alege propria scandura de care sa se agate, dar toate plutesc in aceeasi directie. Oamenii ar trebui sa`si rezolve problemele in mod natural si nu dupa ultima fraza la moda. Si sa`si asume responsabilitatea pentru actiunile lor. Mai rusinos e sa nu recunosti fapta decat fapta in sine. Si cred ca asta spune multe despre un om.

Mi`e dor, tanjesc dupa ore care sa se scurga alene si conversatii care sa se lege spontan si lungi taceri, cand niciunul nu`l crede pe celalalt cu adevarat si nici nu se asteapta sa fie crezut, pentru ca totul este un joc. Si jocurile au reguli. Care in general ma depasesc... Dar una e clara: Incercarea de a lupta permanent impotriva spiritului de independenta al partenerului este calea sigura spre dezastru. Asa cum "Cred in Dumnezeu" este in general sinonim cu "Cred ca nu trebuie sa gandesc", tot astfel, prea adesea, "te iubesc" este un eufemism pentru "Vreau sa fii proprietatea mea". Doresc sincer sa`l las si sa ma lase in galeria publica a propriei libertati; si in acelasi timp, sa fim indragostiti unul de independenta celuilalt.

N`am gasit vreun motiv intemeiat pentru a trage concluzia ca ar fi mai putin profitabil sa cedezi impulsurilor propriei tale naturi decat sa le rezisti. Problema, bineinteles, consta in dificultatea de a sti pana la urma care este propria ta natura. Si observ ca ma concentrez asa mult asupra acestui aspect incat a inceput sa se asemene cu tendinta de a pierd vremea calculand numarul de ingeri care pot sta in varful unui ac.

"...not sleeping at night..."

La naiba! Doar ce mi`am ros o unghie din carne aproape! :-S Si renuntasem la obiceiul asta prost de aproape 1 an... Emotiile venite din motive necunoscute odata cu noul an? Si cu toate ca ma doare, nu ma opresc :). Asta observ ca in general e valabil la mine. Mi se amesteca grav ideile in cap!

Am ajuns acum acasa dupa un party monstru de rev`... si... nu pot sa dorm. De ceva timp a inceput din nou perioada in care... oricat de obosita as fi, nu pot sa dorm. Mi s`a zis ca ma prinde noaptea ( nu ca as fi urata :) )... si da...ma simt bine noaptea... Dar nu`mi place sa dorm ziua, nu`mi place sa pierd ziua si`mi place foarte mult lumina soarelui...

O singura persoana am cunoscut care mi`a spus ca e marfa sa analizezi in detaliu si ca e cu atat mai marfa cu cat situatiile sunt mai dificile. Cu cat mai greu cu atat mai marfa. Oare? Asa ziceam si eu... dar uneori e atat de greu... parca atunci cand se termina nu mai stiu daca s`a meritat efortul. Sau poate ma lupt pentru ceea ce nu trebuie.

"Sunt eu ciudata?"

"Da!"

"Da? De ce?"

"...ca ai parul mov." :)...

"Exista vreun scop in toata chestia asta?"

"Scopurile vin pe parcurs."

...la naiba. Asa sa fie? Sa faci chestii pe degeaba ca in cele din urma sa apara si scopurile? Sau e vrajeala? Sau pornesti direct cu un anumit scop? Parca asa mi se pare mai logic. Si apoi se pot dezvolta si alte scopuri. Sau iti atingi singurul scop de la care ai plecat si gata. Si in final, totul are sens.

"I`m not sleeping at night... " Paolo Nutini - Rewind... :X :X

E 10 fix.