Am gasit o cutie cu porcarii... Hai scormonesc prin ea ca sa treaca timpul. Acum ca a trecut timpul... il vreau inapoi. Si nu vreau sa scormonesc... Nu vreau ca ochii mei de copil inocent prin suflet, pe care m`am straduit sa`l pastrez nepatat si cat mai intreg de hotii din dumuri, sa mai vada si alte porcarii... Mai bine imi pun eu nimicurile in ea... si o inchid. Si le`o dau si altora sa`si lase tot raul acolo. Nu va fi o cutie a Pandorei. Doar o cutie neagra in care poti sa`ti lasi porcariile, sau sa le vezi, sau sa le iei... sa faci ce vrei. Timpul e atat de relativ incat, Doamne, uneori parca`ti vine sa`ti tai o mana doar ca sa mai traiesti o anumita clipa sau s`o prelungesti. Iar alteori... scormonesti in cutia de porcarii doar ca sa treaca... Esti grabit in calatoria prin lume, dar fara sa pierzi vreun detaliu, fara sa vrei sa fii grabit, in acelasi timp incatusat de conditionare. Sunt oameni care nu traiesc asa. Care nu sunt conditionati de nimic. Oare mai e riscant in felul asta? Mai tremura vreodata sufletul in tine? hahaha!! Pe cine incerc sa pacalesc?! Normal ca e frumos! Sa fii liber si sa`i stii semnificatia ca stare, sa poti face ce`ti doresti cu adevarat. Gen... Eu vreau acum sa fiu intr`un loc in aer liber, sa fie soare si caldutz, eventual sa alerg cu tine de mana :) Nu cred ca are rost sa enumar conditiile :) Nu ma asteptam dar chiar ma distrez sa scriu despre asta. Rad :) .
Intr`o dimensiune a timpului creat de noi, la intamplare, pe taramul granitzelor, care nu cunoaste notiunea de granitza... Intinde mana, ma las in voia ta, sa tacem in dialogul trupurilor!
No comments:
Post a Comment