Zambeste`mi

:) parca mereu ajung de unde am plecat. Cu ceva mai multa experienta... ceva mai multe "vise" implinite si mult mai multe VISE noi. Absolut totul e circular. Multe activitati si lucruri si chestii relative sunt legate de forma circulara. Merg. Termin o tigara, aprind alta. Perfectiunea e vazuta prin prisma unei sfere. Oricum, ceva rotund. Iubirea - Androginul, sfera, cerc, verigheta. Pana si Pamantul e rotund. Ziua - Noapte. Stelele... Carbon, noi, praf de stele, noi. Atomi, energie, noi. Rotund.

Zambet - jumatate de cerc. Cealalta jumatate e a ta. Zambetul tau. E real doar atunci cand formeaza cercul? Atata agitatzie pe mare, valuri, pasari, vant... Iar jumatatea mea de zambet e trista. Ultima ninsoare. Acum e. O sa vina vara cu soare, energie, sfera. Am obosit si m`am plictisit. "Intind mana" "unde esti?" "jumatatea mea" etc. Cutie cu porcarii. De ce anume este nevoie ca sa te simti aproape pe deplin intregit si ... "fericit"?

Apa limpede tulburie e treapta pe care urc; Zapada topita. Zambeste`mi! Ma ud, urc, zambesc, te gasesc. :) In final ne luam de mana, zambim, libertate... si restul e istorie si roua pe iarba verde si proaspata in zori.

Wish you were here

Prea relativ pentru un titlu :)

Am gasit o cutie cu porcarii... Hai scormonesc prin ea ca sa treaca timpul. Acum ca a trecut timpul... il vreau inapoi. Si nu vreau sa scormonesc... Nu vreau ca ochii mei de copil inocent prin suflet, pe care m`am straduit sa`l pastrez nepatat si cat mai intreg de hotii din dumuri, sa mai vada si alte porcarii... Mai bine imi pun eu nimicurile in ea... si o inchid. Si le`o dau si altora sa`si lase tot raul acolo. Nu va fi o cutie a Pandorei. Doar o cutie neagra in care poti sa`ti lasi porcariile, sau sa le vezi, sau sa le iei... sa faci ce vrei.

Timpul e atat de relativ incat, Doamne, uneori parca`ti vine sa`ti tai o mana doar ca sa mai traiesti o anumita clipa sau s`o prelungesti. Iar alteori... scormonesti in cutia de porcarii doar ca sa treaca... Esti grabit in calatoria prin lume, dar fara sa pierzi vreun detaliu, fara sa vrei sa fii grabit, in acelasi timp incatusat de conditionare. Sunt oameni care nu traiesc asa. Care nu sunt conditionati de nimic. Oare mai e riscant in felul asta? Mai tremura vreodata sufletul in tine? hahaha!! Pe cine incerc sa pacalesc?! Normal ca e frumos! Sa fii liber si sa`i stii semnificatia ca stare, sa poti face ce`ti doresti cu adevarat. Gen... Eu vreau acum sa fiu intr`un loc in aer liber, sa fie soare si caldutz, eventual sa alerg cu tine de mana :) Nu cred ca are rost sa enumar conditiile :) Nu ma asteptam dar chiar ma distrez sa scriu despre asta. Rad :) .

Intr`o dimensiune a timpului creat de noi, la intamplare, pe taramul granitzelor, care nu cunoaste notiunea de granitza... Intinde mana, ma las in voia ta, sa tacem in dialogul trupurilor!

Mana ta

De la ultimul articol am trecut prin multe faze si niveluri spirituale si psihice. In final rezultatul este acelasi cum se spune mereu si cum iti zici si singur ca sa te poti tine pe picioare: totul va fi bine si problemele se vor rezolva daca au solutie.

Copaceii primaverii infloersc, dar uneori mai ninge apoi si mugurasii cad, copacelul sufera... dar indubitabil apoi vine cu adevarat primavara. Si ireversibil vara. Ce ar insemna sa cedeze din prima si sa se ofileasca precum o mimoza, sa cada la pamant, copacelul... doar are seva si scoartza ;) Sa nu mai zic de radacini; asta face tot. Si sigur nu se rezuma stralucirea vie doar la o zi placuta de martie, cu soare si ursuleti albi pufosi de nori pe cerul albastru intens. Exista mai mult de atat. Zambetul tau. Ochii larg deschisi precum cerul, si visele tale precum ursuletii pufosi. Te oglindesti in oaza dorintelor si sperantelor tale. Intinzi mana, si de fapt, in tine gasesti tot ceea ce ai cautat, doar ca nu ti`ai dat seama ca printr`un gest atat de banal poti vedea. Pasarelele ies la iveala si canta doar pe o astfel de seninatate.

Acum tu intorci Pamantul sub pasii tai, iar banca din parc vine ea spre tine, nu mergi tu spre ea. Si ce sa fac? Te iau de mana, cu siguranta.

Multumita naturii ne`am dezbracat de haina desertaciunii. Iar hotararea este pentru spirit ceea ce este apa pentru trup. Iar hotararea mea este sa trec peste ultima ninsoare care`mi ameninta boboceii de verde fraged.

Sa ramana mana mea ocupata tot de mana ta.