Mana ta

De la ultimul articol am trecut prin multe faze si niveluri spirituale si psihice. In final rezultatul este acelasi cum se spune mereu si cum iti zici si singur ca sa te poti tine pe picioare: totul va fi bine si problemele se vor rezolva daca au solutie.

Copaceii primaverii infloersc, dar uneori mai ninge apoi si mugurasii cad, copacelul sufera... dar indubitabil apoi vine cu adevarat primavara. Si ireversibil vara. Ce ar insemna sa cedeze din prima si sa se ofileasca precum o mimoza, sa cada la pamant, copacelul... doar are seva si scoartza ;) Sa nu mai zic de radacini; asta face tot. Si sigur nu se rezuma stralucirea vie doar la o zi placuta de martie, cu soare si ursuleti albi pufosi de nori pe cerul albastru intens. Exista mai mult de atat. Zambetul tau. Ochii larg deschisi precum cerul, si visele tale precum ursuletii pufosi. Te oglindesti in oaza dorintelor si sperantelor tale. Intinzi mana, si de fapt, in tine gasesti tot ceea ce ai cautat, doar ca nu ti`ai dat seama ca printr`un gest atat de banal poti vedea. Pasarelele ies la iveala si canta doar pe o astfel de seninatate.

Acum tu intorci Pamantul sub pasii tai, iar banca din parc vine ea spre tine, nu mergi tu spre ea. Si ce sa fac? Te iau de mana, cu siguranta.

Multumita naturii ne`am dezbracat de haina desertaciunii. Iar hotararea este pentru spirit ceea ce este apa pentru trup. Iar hotararea mea este sa trec peste ultima ninsoare care`mi ameninta boboceii de verde fraged.

Sa ramana mana mea ocupata tot de mana ta.