Labirintul strazii mele

Poti ajunge la un moment dat intr`un punct bun, de echilibru in viatza, dar Miracolele Craciunului sa afecteze aceasta stare. Are loc dezechilibrul si se cere o noua analiza a lucrurilor. Stii ce vrei cu adevarat. Stii ca ai in mare parte ceea ce`ti doresti. Dar intregul este neintregit, neterminat. Lipseste o componenta. Esentialul. Unde e? Imi trebuie clar o busola. Zilnic sunt debusolata... cred ca de asta am nevoie cu adevarat. E ceva ce lipseste si coexist odata cu privirea goala in ceatza din jur. Undeva de jos. Din josul unei strazi vechi, pavata cu povestile din viatza mea.

Lucrurile sunt clare, la locul lor. Parca deja prea ordine. Dar pustiu, spatiu mare si gol, univers rece si tacut in umbra ca o strada libera. Stiu unde se gaseste fiecare banutz care alcatuieste comoara mea. Dar nu reusesc sa ii adun si sa creez comoara. Te vad. Dar nu esti. De la nivelul pietrei cubice DIN strada, DIN mine... e clar, dar rece.

E ca si cum tin in palme sclipirea mica a unei ciupercutze albe, gasita in iarba deasa si uscata de seceta lipsei de semnificatie de fapte si cuvinte incolore din amintirea si intamplarea copilariei care nu te lasa fara speranta sau sa uiti, nu te lasa fara scop. Ma minuneaza si incanta ca am mai gasit o ramasitza din splendoarea ce a fost macar o data... odata de mult. O frantura din lumina mea adresata tie. In intuneric incerc sa ma las calauzita de acea sclipire... dar e mica... prea mica... Labirintul unei strazi in intuneric ma inconjoara, uneori sufocant. Pasi mici, sperante mari, gandul ca existi si te voi intalni... obstacole, drum inchis, asteptare...

Te astept cu obrazul intors spre intuneric sperand ca se va face lumina si te voi gasi. Asa cum esti, si tu, in intunericul tau. Ma cauti sau ma astepti? Ne`am surprinde si m`ai lua de mana. Iar cea mai de pretz comoara ar fi gasita. Minunea. Busola din palma ta. Mi`ar placea sa visam impreuna cum rasare soarele si ne tinem de mana, simtind piatra cubica rece, rescrisa, de sub talpile noastre. Fiind constienti de realitate. Sa am de la tine cea mai de pretz comoara... Busola, care mi`ar arata mereu drumul spre tine si nu ar lasa sa fim despartiti, oricat de intuneric s`ar face apoi.

Nu stiu unde sunt. Dar stiu ca maine tot eu voi fi, tot aici... zacand in bucati disparate, aruncate pe masa de lucru a unui ceasornicar. Dar ceasornicarul a plecat si nu stiu cum sa asamblez din nou toata aceasta masinarie delicata. Caut sa aflu sau astept? Ce este nu are nume. Necunoscutul este marele factor care motiveaza existenta individului si intotdeauna trebuie sa crezi explicatia cea mai simpla. Dar e pustiu, nu exista nicio explicatie. As vrea sa merg pe strada ce imi este data, dar nu stiu in ce directie. Nu exista niciun plan. Totul este hazard...

Dar indraznesc sa intind mana... Poate vii.

"ah... am inteles"

Ah, am inteles. Iluzie imaginara a perfectiunii lui in lumea de vis din mintea mea. Acum totul este clar. Nu esti in pachetul de tigari cu vise... nu esti nici cel care`mi taia rasuflarea... nici persoana perfecta pentru mine... niciuna dintre cele doua balene zambitoare de pe panza alba... bratzara... nici fantoma... si cu atat mai mult nu cel care sa ma mai faca pe mine sa traiesc fantomatic, ca o umbra. Faci parte din realitate. O realitate... reala, de necrezut in esenta... dar reala. Totul se intampla cu un scop. Nu inteleg totusi de ce am avut nevoie de atata timp ca sa`mi dau seama intr`un final de realitate.

Pana in ultimul moment am sperat si am crezut. Tu indraznesti sa ma faci sa cred si mai mult, ca apoi, cum observ ca faci de obicei, darami totul printr`un singur gest, o singura parere, un singur cuvant. M`ai ranit si m`ai ingenunchiat in fatza timpului, mi`ai distorsionat viziunea si dislocat sufletul, dar nu sunt victima ta. Asa cum nu sunt a ta... aflu ca nici nu am fost de fapt in realitate a ta, in realitatea ta virtuala, 4D cu tine primand, eroul principal, Superman... nici nu`ti voi apartine asa cum nu sunt nici victima ta. Sunt doar victima timpului, a noptilor nedormite, arzand si gandindu`ma ca totul ar fi fost altfel "daca"... sau "daca"... Nenumarate dati in care... dupa cateva ore de somn in care cel mai probabil te visam pe tine, mereu, ma trezeam cu inima sarindu`mi din piept ca esti langa mine... imediat revenind in "realitatea" de atunci... si anume ca nu esti... dar ca vei fi. Ca te gandesti la mine. Ca ai fi vrut sa fie altfel totul, dar nu a depins de noi. Dar nu... in timp ce eu ma trezeam mereu singura, in acelasi pat rece, tanjind si eu dupa afectiune... chiar putand`o dobandi... mereu spuneam NU, pentru ca nu vedeam rostul sa fiu langa cineva daca acel cineva nu esti tu... tu... tu care... care esti o fantoma, o iluzie... o creatie ideala a mintii mele... dar de fapt un om ca toti altii. Cu slabiciuni si pareri, cu trecut si prezent, cu ideea ca e un om bun, indreptatit si care nu poate comite greseli.

A venit momentul in care se intampla un "daca"... si nu are ca finalitate celalalt "daca"... pentru ca tu nu esti unde sunt eu, unde credeam ca esti tu, unde`ti aveai piedestalul. S`a terminat. Nu mai existi. Nu te mai caut. Nu mai existi. Sfarsitul anului... sfarsitul... nostru.

Nu exista scop, nu exista rost, atunci nu trebuie sa existe nici sansa, nici intamplarea care... nu voi lasa sa aiba loc in realitate, acum ca a venit si acest din urma "daca"... facandu`ma sa deschid clar ochii si just sa vad ca nu ESTI! Nu voi mai privi inapoi, nu te mai uita la mine!

(tu, mersi ca m`ai sunat si m`ai facut sa ma gandesc la scopuri si rosturi si m`ai ajutat fara sa`ti dai seama sa iau decizia corecta. multumesc ca m`ai luat de mana si mi`ai zis o vorba buna. ...iar a doua zi nu am fost trecut ci inca prezent.)

Ceatza pe birou

Visul unei nopti de... seara... de iarna... la vara... o seara... in noapte de vis. Si totul este circular. Este din nou, ca in fiecare an, ajunul Noptii de Ajun a Craciunului. Parca niciodata nu sunt pregatita de Craciun. Stiu ca vine, stiu ca e pe 25 Decembrie, dar parca mereu ma ia prin surprindere :)... E o stare de ceatza.

Balena gri (care ar fi culoarea echilibrului) pe panza alba (claritate, adevar, puritate, libertate) ... de fapt sunt doua balene care zambesc. Cine sunt cele doua balene? Ce inseamna doua balene zambitoare?

Ce cauta in spatele laptopului un pachet gol de tigari, terminat, inchis si aruncat acolo unde sa nu poata fi vazut de ceilalti?... Parca cu toate visele si dorintele mele in el. 20 de tigari fumate... terminate ca visele mele... amintirea lor - fum... deci totusi nu uitate... puse acolo in acel pachet... pe care o sa`l arunc maine sau acum (maine de fapt)... Si cu eul din el cum ramane?...

Sticla de apa plata goala si ea, in stanga mea, cu capacul roz langa... Apa nascuta dintr`o poveste de dragoste, Izvorul Minunilor :) Goala. Unde e dragostea?

Mai sunt... doua brichete. Doua nu una! :) Nicio tigara, dar doua brichete! "Aprinde!". Am tigari in buzunarul gecii... care e pe hol... dar parca mi`e lene sa ma deplasez, iar amanarea sugruma dorinta. Aman iubirea de ceva vreme... "Nu sunt inca pregatita" sau "Tre` mai intai sa`mi pun ordine in viatza" sau... "Cine?...". Si nu am mai cautat, nu am mai lasat sa fiu gasita. Am amanat si parca a trecut. Am visat odata ca fugeam dupa tren, dar mi`a plecat din fatza... iar tu erai pe peron si te uitai la mine. Stiai exact ce vrei. Dar stateai acolo pe peron. Credeam ca esti in tren. Eu alergam dupa tren... Tu stateai pe peron.

Doua brichete ca balenele. Doua mii, langa doua clame de par... Un mouse, un dictionar, o carte de economie si Codul Rutier (pe care l`am citit de cateva ori si nu precizeaza nimic de luneta :) ).

In stanga mea sunt toate lucrurile in afara de pachetul de tigari. Tu unde esti? In pachet, cu visele, sau in stanga cu ceea ce este real? Ce reprezinta toate lucrurile care ma inconjoara? Ce inseamna daca tu azi imi zici o vorba buna, dar maine ma uiti? Alerg dupa o fantoma care de fapt si`a gasit linistea... Ceva imaginar? Sunt intr`un labirint obscur si astept sa vii. Astept sa vii...? E ca o mare tornada formata din trecut - amintiri, amestecat cu prezent si intrebari din viitor. Sunt in spatiu si mi`e teama ca nu mai are cine sa ma ia de mana sa ma duca intr`un loc sigur. Dar parca si aceasta dorinta a fost stearsa... Sa ma iei de mana...? Cum mai e si asta?...

Intr`o noapte... de mijloc... de noapte... de vara... de vis... M`ai luat de mana...? Cred ca eu sunt fantoma pe care o caut, sau eu sunt fantoma si ma caut pe mine, sau caut ceva din fantoma de vara... sau pe tine... sau nu caut nimic si de fapt ar trebui sa caut ceva, dar nu stiu ce.

Semnificatia Zilei de nastere :)

M`am nascut si eu acum 20 de ani, 7 luni si 17 zile (lol, ce tare, 7 luni si 17 zile, si nu am asteptat ziua de azi ca sa scriu asta :)) ), intr`o zi de marti. Si... mi se pare ca mi se potriveste destul de mult ceea ce scrie mai jos pentru cei nascuti MARTI :)

Marti

Persoanele nascute intr-o zi de marti sunt caracterizate de un entuziasm debordant, sustinut de un bagaj generos de energie pozitiva. Aceste calitati va ajuta sa va urmariti cu perseverenta scopurile. Dar aceste scopuri de multe ori sunt mai degraba idealiste decat materialiste. Desi persoane entuziaste, asta nu inseamna ca va angajati intr-o activitate fara sa o analizati mai intai in amanunt. Ordinea este foarte precisa: mai intai gandesc, apoi actionez. Intr-un conflict va asumati adeseori rolul de mediator. Sunteti foarte dornici sa acumulati cat mai multe cunostinte dar si sa le impartasiti celorlalti, motiv pentru care ati putea sa fiti un foarte bun profesor. Totusi dorinta voastra de a-i convinge pe ceilalti sa gandeasca la fel ca voi va fi interpretata de multe ori ca aroganta.

Cifre norocoase: 3 si 4

Planeta guvernanta: Marte

Pentru cine e interesat sa afle ce scrie la Ziua lui de nastere

http://www.kudika.ro/articol/special/4761/Semnificatia-zilei-de-nastere/pagina-1.html

Have fun! :)

Haos

E ciudat cum fiecare om percepe altfel ceea ce se intampla in jurul lui si felul in care interactioneaza cu ceilalti si influenteaza vietile altora... Totul sau nimic? Risc totul, suport consecintele, pentru ca stiu ca asa ceva nu voi mai intalni? Dar parca in final tot ma intreb daca s`a meritat. Dar pentru cine "sa se merite"? Ceea ce pe mine ma poate atinge pana in strafunduri si misca fara sa mai revin vreodata la locul stabil, pe altcineva poate lasa rece sau poate trece cu vederea... indiferenta. Sau invers. Sa iei ceva foarte in serios, sa te cutremure, sa traiesti zilnic cu gandul ca de fapt nu poti sa traiesti fara... Ce`i asta? Sa te deschizi in fata cuiva... si pentru ca nu se astepta sa primeasca informatia, raspunsul, adevarul, sa se refugieze in starea de negare... "Nu`i adevarat. Nu pot sa cred. De ce`mi zici asta?" E prea mult? Nu cer nimic in schimb. Nici macar apreciere. Ce te face sa crezi ca e BINE asa cum actionezi tu? Esti fericit? Aberez :) . Stiu ce vreau si credeam ca as putea avea. Dar in alte conditii de timp si spatiu. Dar probabil azi, am primit respunsul prin respingere. Ranesti profund un om daca el se dechide si tu nu poti sa primesti macar din punct de vedere cognitiv.

Se zice ca nu trebuie sa`i ceri unui om mai mult decat ceea ce poate da. Si daca oferi prea mult? Mai mult ca celalalt? Sigur ai fost in situatia asta. :)

Vorbim aici ca intre prieteni, tu, cel ce citesti ;) .

La naiba!... E doar o viata... Trebuie traita cat mai frumos cu putinta, cred. Daca ceva te face fericit cu adevarat... de ce nu? :)

Cred ca ma bantuie Spiritul Craciunului si dezaburirea LUNETEI! :) Clar asta e. Ar trebui sa nu mai functioneze dezaburirea si sa nu existe marsalier ca sa nu mai privesc si sa nu mai merg in "spate". Doar inainte. Doar la auzul catorva cuvinte... efectul este acelasi. Si totusi... inainte e bezna! In spate e gen alb-negru, sepia, cald... tu. Dar macar cu avariile si tot pot sa ma zbat sa ajung la destinatie, prin intuneric, vazand doar cei 17`18 metri din drumul din fatza mea. Care sigur duce la o destinatie... desi nestiuta inca. M`am tripat pe masini acum :P

Nu stiu ce ar mai fi de zis.

Port bratzara cu balene. Pentru ca te`ai gandit la mine cand ai vazut balenele :)) si pentru ca`mi place sa cred ca`mi poarta noroc. Si pentru ca..... [bla bla bla blog].