Friday, December 21, 2007

Haos


E ciudat cum fiecare om percepe altfel ceea ce se intampla in jurul lui si felul in care interactioneaza cu ceilalti si influenteaza vietile altora... Totul sau nimic? Risc totul, suport consecintele, pentru ca stiu ca asa ceva nu voi mai intalni? Dar parca in final tot ma intreb daca s`a meritat. Dar pentru cine "sa se merite"? Ceea ce pe mine ma poate atinge pana in strafunduri si misca fara sa mai revin vreodata la locul stabil, pe altcineva poate lasa rece sau poate trece cu vederea... indiferenta. Sau invers. Sa iei ceva foarte in serios, sa te cutremure, sa traiesti zilnic cu gandul ca de fapt nu poti sa traiesti fara... Ce`i asta? Sa te deschizi in fata cuiva... si pentru ca nu se astepta sa primeasca informatia, raspunsul, adevarul, sa se refugieze in starea de negare... "Nu`i adevarat. Nu pot sa cred. De ce`mi zici asta?" E prea mult? Nu cer nimic in schimb. Nici macar apreciere. Ce te face sa crezi ca e BINE asa cum actionezi tu? Esti fericit? Aberez :) . Stiu ce vreau si credeam ca as putea avea. Dar in alte conditii de timp si spatiu. Dar probabil azi, am primit respunsul prin respingere. Ranesti profund un om daca el se dechide si tu nu poti sa primesti macar din punct de vedere cognitiv.


Se zice ca nu trebuie sa`i ceri unui om mai mult decat ceea ce poate da. Si daca oferi prea mult? Mai mult ca celalalt? Sigur ai fost in situatia asta. :)


Vorbim aici ca intre prieteni, tu, cel ce citesti ;) .


La naiba!... E doar o viata... Trebuie traita cat mai frumos cu putinta, cred. Daca ceva te face fericit cu adevarat... de ce nu? :)


Cred ca ma bantuie Spiritul Craciunului si dezaburirea LUNETEI! :) Clar asta e. Ar trebui sa nu mai functioneze dezaburirea si sa nu existe marsalier ca sa nu mai privesc si sa nu mai merg in "spate". Doar inainte. Doar la auzul catorva cuvinte... efectul este acelasi. Si totusi... inainte e bezna! In spate e gen alb-negru, sepia, cald... tu. Dar macar cu avariile si tot pot sa ma zbat sa ajung la destinatie, prin intuneric, vazand doar cei 17`18 metri din drumul din fatza mea. Care sigur duce la o destinatie... desi nestiuta inca. M`am tripat pe masini acum :P


Nu stiu ce ar mai fi de zis.


Port bratzara cu balene. Pentru ca te`ai gandit la mine cand ai vazut balenele :)) si pentru ca`mi place sa cred ca`mi poarta noroc. Si pentru ca..... [bla bla bla blog].

1 comment:

Anonymous said...

geamuri aburite .. titanic :>