Jumatate tu, jumatate eu?...

Suntem oare jumatati care isi cauta pe Pamant jumatatea pentru a deveni un intreg? Asta ar insemna sa credem cu adevarat in dragoste, in magie... si nu exista adevar dincolo de magie. Sa fie dragostea acel misterios mesaj al luminii lui adresat umbrei mele? Desi intre trupuri se afla numai lumina... si dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei, iar opusurile se completeaza in mod necesar. Chiar si o caracatita doreste idealul :) .

Am intalnit persoane care considera ca iubirea este un mit, ceva de neatins si nu cred in "jumatate eu, jumatate tu". Tu crezi?

<< Hai sa injumatatim lucrurile, cu putina imaginatie. Sa ne jucam, deci, de`a jumatatea. Nici cea mai buna, nici cea mai rea, ci jumatatea din tine care isi doreste o jumatate cel putin la fel de buna. Cum ar fi ca fiecare dimineata sa inceapa la 10 si jumatate? Eu sa deschid ochii, pe jumatate si sa te vad pe jumatate dezvelit. Sa fii imbracat doar pe jumatate si sa ai fata pe jumatate sifonata de la perna pe care o sufoci toata noaptea. Sa ne trezim, asa, doar pe jumatate. Sa inchidem ochii si sa ne povestim visele. Eu sa incep o jumatate, tu sa continui cu jumatatea ta. Sa mancam din aceeasi farfurie - tu jumatatea rosie, eu jumatatea verde. Sa ne prinda miezul zilei pe jumatatea insorita a patului. Eu sa incep sa ma alint si sa`ti sarut doar un obraz, doar o mana, doar o ureche. Tu sa ma saruti pe jumatate de gura, in timp ce`mi povestesti o jumatate din ziua trecuta. Sa facem dragoste doar pe jumatate ca sa te enervezi doar pe jumatate. Sa ma ridic, sa ma imbrac si sa ies pe usa, intoarsa jumatate spre tine. Tu sa te uiti in gol, eu sa cred ca te uiti la mine. Sa cobori imediat din pat si sa ma lipesti de un perete. Sa facem dragoste pana la capat. Dupa ce`ti fumezi tigara, sa ma sfatuiesti sa nu mai fac lucrurile pe jumatate. Iar eu sa`ti reamintesc cat de mult iti place sa`mi spui "jumatatea mea". >>

Un articol de Irina Untea care mi s`a parut foarte tare si l`am citit de atatea ori ca aproape il stiu pe de rost. Suna intr`un fel, nu?

Suntem jumatati care isi cauta jumatatea? Sau ideea ca ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s`o pastram in noi daca vrem sa traim in societate? Tu vrei sa fii iubit? Eu vreau! Sau te multumesti pur si simplu sa "fii", sa existi?

Poate dragostea este ceva gen lucirea vidului in ascultare, intuneric in asteptare... si mereu o voi astepta si voi crede cu toata fiinta mea ca ea exista.