O lunga perioada in care nu se intampla nimic; nimic nou, nimic satisfacator, nimic care sa ma faca sa tresar, nimic care sa ma faca sa am emotii, nimic care sa ma determine sa-mi doresc ceva. Un cerc vicios in care se amesteca prezentul cu trecutul si cu vidul din viitorul spre care stiu ca ma indrept - doar ca este acolo in fata mea si din comoditate.
Ajunsa la marginea formei neclare si distorsionate a vidului, ma apasa presiunea luarii unei decizii. Las vidul sa se incolaceasca in jurul meu, imobilizandu-ma, sufocandu-ma, sperand doar ca in acest giulgiu stiut - al meu - totusi se va ivi ceva, neasteptat, surprinzator...? Sau aleg sa-mi redirectionez pasii spre un loc necunoscut, neclar, scaldat in ceata diminetii, in care pot zari vag unduirea contururilor ce-l alcatuiesc.
Apa sau valul? :) Stim raspunsul!
Ma rasucesc pe calcaie si plec!
Lumina calda, ceata, forme nedeslusite, roua si zambet.
Al meu clar zambet.
No comments:
Post a Comment